Acum vreo patru, cinci zile a început o ușoară mâncărime în gât, pe urmă m-a și durut un pic, apoi mi s-a înfundat nasul, după care am trecut la faza robinet deschis complet și, în cele din urmă, închiderea ciclului, nu mai spun ce culor ies din nasul meu. Oricum, e semnul că sistemul imunitar lucrează la turație maximă și finalizează vindecarea.
Sunt în situația în care mai sunt doar două zile până la Triathlon Pantelimon 2026, concursul de triatlon organizat de către clubul la care și activez, Unstoppable Sport Club.
Nu m-am antrenat în mod special pentru cursa asta, dar ea ar veni după două weekenduri consecutive de uzură masivă. Mai întâi a fost Lion Heart Ultra, o zi în care am ars 7.000 de calorii, iar mai apoi proba lungă de la Atlantisman SwimRun. E clar că organismul vrea să-mi transmită ceva, nu? Hei, băiete, resursele tale sunt pe terminate, odihnește-te, lasă concursurile!
N-am avut febră, nici dureri musculare, nici tuse, ceea ce, din punct de vedere medical, înseamnă că infecția a rămas deasupra gâtului. Dar încă am o stare generală departe de a fi ideală: cap greu, ochi care lăcrimează și o stare de somnolență.
Așa că apare întrebarea pe care pe care e posibil să ți-o fi pus și tu, la un moment dat. Are vreun rost să intru în cursă sau mai bine las un DNS în dreptul numelui meu?
Testul gâtului și oboseala cumulată
În teoria sportivă există așa-numitul test al gâtului, Neck check spune că dacă simptomele sunt de la gât în sus (nas înfundat, secreții, ușoară durere în gât), un efort moderat este teoretic permis.
Totuși, dacă simptomele sunt sub nivelul gâtului (febră, frisoane, tuse din piept, dureri articulare), startul la o cursă de triatlon nu este recomandat, din cauza riscului de complicații grave, cum ar fi miocardita.
Un triatlon olimpic înseamnă o probă de înot unde sinusurile blocate îngreunează respirația ritmică, urmată de zeci de kilometri pe bicicletă și o probă de alergare unde deshidratarea pune presiune directă pe un sistem imunitar deja ocupat să repare corpul.
Ce opțiuni aș avea
Având în vedere că sunt pe drumul între refacere și un start la o cursă de triatlon, am practic trei variante:
- DNS: accept că am tras destul în ultimele săptămâni și că organismul are nevoie de odihnă. Pierd o cursă, dar eviți o prăbușire a sistemului imunitar.
- Particip, dar în ritm ușor(zona 1-2). Renunț la orice ambiție de ritm sau timp. Trec linia de start doar pentru atmosferă, merg cu frâna de mână trasă, atent la fiecare semnal pe care mi-l dă corpul.
- Iau startul, trag tare și văd din mers ce se întâmplă, dar sunt aproape sigur că asta va duce ulterior la o perioadă lungă de recuperare ulterior.
Decizia de duminică dimineață
Deocamdată, până duminică aplic o strategie strictă: odihnă totală, fără activări, hidratare masivă cu electroliți și spălături nazale frecvente.
Iau decizia finală la prima oră a dimineții de concurs. Dacă capul e limpede, ochii sunt odihniți și energia a revenit, un start lejer, abordat ca un simplu antrenament, poate fi o opțiune. Dacă starea de moleșeală și presiunea din sinusuri persistă, rămân pe margine.
Până la urmă, curse vor mai fi destule, dar sănătatea e una singură.
Voi ce ați face în locul meu?
Sunt curios cum abordați voi astfel de momente pe muchie de cuțit. Ați fost vreodată într-o situație similară, prinși de o răceală chiar înainte de start?
Ați ales DNS și v-a părut bine mai târziu sau ați participat în zona 2 și a ieșit bine?