Atlantisman nu este doar un simplu eveniment din calendarul competițional, ci una dintre cele mai provocatoare competiții de înot în ape deschise de la Marea Neagră, desfășurată în dreptul plajelor din Jupiter.
Competiția este inițiată și organizată de Paul Georgescu, desemnat Man of the Year de World Open Water Swimming Association (WOWSA) și primul român care a finalizat proiectul Oceans Seven.
Pasionații de înot în ape deschise au avut la dispoziție probe adecvate vârstei sau nivelului de pregătire, de la 250 de metri pentru cei mai mici dintre sportivi, până la 10 km, pentru cei mai temerari.
Eu n-am fost înscris la competiție, am lăsat-o anul acesta doar pe Natalia. Totuși, pentru că marea era furioasă, am fost acolo unde trebuia: exact în dreapta sau în stânga Nataliei, înotând alături de ea.
Proba oficială de 2 km anunțată inițial s-a transformat într-una de 2,5 km, iar realitatea a fost că am înotat 3,2 km.
Marea a fost atât de agitată încât Paul Georgescu a fost nevoit să ia o decizie dificilă, dar absolut necesară pentru siguranța tuturor: scurtarea probei regină de 10 km la doar 5 km. Nimic nu mai era fix. Balizele, deși ancorate cu saci grei de nisip, erau purtate și azvârlite de valuri ca niște frunze plutitoare.
În acest peisaj instabil, Natalia m-a rugat să înot alături de ea. Valurile mari și curenții puternici au făcut-o să se simtă mai în siguranță știindu-mă aproape, așa că am preluat bucuros rolul de călăuză și punct de sprijin.
Traseul a constat în două tururi sub forma unui patrulater, iar fiecare latură a avut propria ei provocare:
- Latura dinspre larg ne primea cu valurile frontal, direct în cap.
- Prima latură paralelă cu țărmul era cea mai facilă, pentru că aveam un curent care ne împingea cu o rapiditate incredibilă înainte.
- Latura de revenire spre mal era mai puțin plăcută, curentul puternic ne împingea constant spre stânga, obligându-ne să tragem tare în dreapta pentru a nu ne pierde traiectoria.
- A doua latură paralelă cu țărmul (închiderea buclei) era de departe cea mai dură bucată. Valurile ne loveau violent din față, iar pentru mine, care respir exclusiv pe partea dreaptă, a fost o adevărată probă de rezistență.
În funcție de baliza pe care trebuia să o ocolim, Natalia îmi dicta poziția: „Stai în stânga!” sau „Treci pe dreapta!”. Am navigat astfel ambele bucle. Eu am ieșit din apă surprinzător de relaxat și odihnit, însă Natalia s-a resimțit în al doilea tur. Brațele îi obosiseră, iar mișcarea continuă de sus și jos provocată de valuri i-a creat o stare accentuată de greață. Cu toate acestea, a strâns din dinți și a terminat cu brio.
Pentru mine, această experiență a venit la fix. A fost testul perfect pentru Lion Heart Ultra, triatlonul din Bulgaria la care voi lua startul pe 5 septembrie. Mă așteaptă 3 km de înot, aproape 100 km pe MTB cu 2.000 metri diferență de nivel și un semimaraton pe offroad. Dacă am trecut cu bine peste furtuna de la Atlantisman, sunt pregătit pentru tot ce urmează!
