Timișoara Triathlon 2026 a însemnat că am luat startul la a treia cursă de Half pe anul acesta. După un început mai greoi la Xman România, a urmat o cursă unde m-am mișcat mai bine la Transilvania Triathlon Festival, cu toate că am suferit pe bicicletă, pentru că m-am dat pe TT, iar cursa a avut ceva diferență de nivel.
La Timișoara am plecat cu un singur gând: aici trebuie să am cel mai bun rezultat din cele trei.
Știam care sunt datele problemei. Un concurs la final de iulie înseamnă automat o luptă cu căldura, unde termometrul sare lejer spre 40°C la proba de alergare. Planul a fost simplu: hidratare sporită și o strategie de nutriție respectată la sânge.
Logistica: zbor rapid și sprijin de la Unstoppable
Partea logistică a fost rezolvată din timp: mi-am cumpărat biletul de avion spre Timișoara încă de anul trecut, ca să evit oboseala acumulată după multe ore la volan. Prin amabilitatea lui Alexandru Șerban, colegul meu de club și antrenor în cadrul Unstoppable Kids, bicicleta și bagajele grele au călătorit cu mașina. A fost o decizie excelentă, am ajuns odihnit, proaspăt și gata de start. Mulțumesc, Alex!
Nutriția: adio paste și pizza, bun venit bulgur!
Încărcarea cu carbohidrați a început cu două zile înainte. N-am mai repetat greșeala pe care am făcut-o anul trecut, înainte de Transfier, când am exagerat cu alimentația carbo înainte de cursă (ascultă episodul de podcast aici). Pe de altă parte, anii trecuți mergeam pe clasica încărcare cu paste sau pizza, dar de data asta am schimbat foaia și am mizat pe bulgur, care mi se pare că a fost soluția câștigătoare.
De ce bulgur? Bulgurul este un carbohidrat complex excelent pentru sportivii de rezistență. Are un indice glicemic scăzut, ceea ce înseamnă o eliberare lentă și constantă a energiei, fără fluctuații bruște de glicemie. Este plin de fibre care nu pică greu la stomac, oferă un aport bun de proteine vegetale, magneziu și fier, fiind digerat extrem de ușor de organism.
Rezultatul? L-am asimilat perfect, iar nivelul de energie a rămas constant pe tot parcursul cursei.
Ah, și să nu uit de hidratarea de dinainte: am mâncat mult pepene roșu pentru electroliți (inclusiv o felie la ora 5:00 dimineața, în ziua cursei, deși n-aveam nicio tragere de inimă!).
Strategia din timpul cursei:
- Cu 20 de minute înainte de înot: 1 gel SiS Beta Fuel (40g carbohidrați).
- Imediat după înot (T1): încă un gel SiS (40g carbo).
- La ciclism: Am pregătit în bidonul de 750 ml o concentrație puternică de 130g carbohidrați pe oră, iar cantitățile exacte din amestec au fost:
– 3 plicuri de SiS Beta Fuel Drink Mix (80 g carbohidrați per plic = 240 g carbohidrați)
– 4 cupe rase (aprox. 60 g) de pudră Precision Fuel PF 60 (60 g carbohidrați)
– 1 gel adăugat în mix, SiS Beta Fuel Gel de 40 g
Am reușit să-l beau pe tot pe parcursul celor aproape 2h30min cât am stat pe bicicletă. - La alergare: Un gel SiS Beta Fuel + Nootropic chiar la început, urmat de încă 3 geluri cu 150 mg cafeină pe traseu.
Dacă la mâncare totul a mers ceas, la apă ar fi fost loc de mai bine: calculasem minimum trei bidoane de 750 ml pe bicicletă, dar m-a furat atmosfera și am băut doar două și un pic. Din fericire, n-am avut crampe și nici nu mi s-a tăiat filmul, spre deosebire de alți sportivi pe care căldura i-a epuizat. Am auzit că s-a și leșinat pe traseul de alergare.
Înotul în Bega: în sfârșit sub 2 minute / 100 de metri!
Formatul de start a fost excelent: câte un sportiv la fiecare 3-4 secunde. Fără îmbulzeală, fără bătaie la prima baliză, fără haos.
S-a înotat în râul Bega, în aval, ceea ce e un mare avantaj: consumi mai puțină energie și scoți un timp rapid. Este de departe cel mai prietenos traseu de înot pentru un începător sau pentru cineva care are temeri în apă. Ești încadrat permanent de maluri, ai reper vizual direct și poți naviga foarte drept.
O idee excelentă a organizatorilor a fost plasarea unor balize uriașe, din 250 în 250 de metri, pe care scria clar distanța rămasă. Știai exact unde ești, îți făceai calculele în cap și înotai liniștit. Apa a fost foarte caldă, așa că neoprenul a fost interzis. Aș fi purtat bucuros o pereche de pantaloni din neopren, dar de frică să nu fiu depunctat sau descalificat, am renunțat.
Mi-a plăcut enorm și zona de tranziție: deși foarte lungă, a fost gândită extrem de logic, fiind acoperită cu un covor albastru de la un capăt la altul. N-am avut nicio problemă să-mi găsesc repede locul sau să mă orientez.
Rezultat înot: o medie de 1:38 / 100m (32:43), de care am fost extrem de mulțumit.
Ciclismul: 13 ture de concentrare, viteze mari și asfalt cu probleme
Traseul de ciclism a fost un amestec de trăiri:
- Ce mi-a plăcut: un circuit urban dinamic, care te ține permanent în priză. Multe viraje, curbe și întoarceri unde trebuia să fii 100% concentrat. Momentul meu favorit era intrarea într-un pasaj, unde prindeai viteze uriașe, urmată de o ieșire în pantă unde trebuia să schimbi vitezele gradual, folosindu-te de momentumul de pe coborâre. Acolo am depășit zeci de concurenți care nu știau cum să-și gestioneze transmisia. E frumos să pedalezi prin oraș, simți sprijinul oamenilor și îți vezi adversarii pe buclă.
- Ce NU mi-a plăcut: calitatea asfaltului a lăsat de dorit în anumite zone — urme adânci de mașini și asfalt înmuiat de la căldură. Pe porțiunile înguste trebuia să fii extrem de atent la depășiri. De asemenea, bucla fiind scurtă și mulți concurenți pe traseu, s-a creat aglomerație și s-a mers la plasă (drafting) la greu, chiar și fără să vrei. N-am văzut eu cu ochii mei, dar mi s-a spus că și la vârful cursei s-a mers masiv la plasă și e de neînțeles cum pe tot traseul nu a existat niciun arbitru pe motocicletă (eu nu l-am văzut). Pentru un concurs care se vrea cel mai mare din România și țintește extinderea internațională, arbitrajul la ciclism trebuie rezolvat urgent.
Mă temeam că o să mă încurc la număratul celor 13 ture, dar mi-am repetat obsesiv numărul fiecărei ture și am confirmat kilometrajul pe ceas. Pe ultima tură am simțit că mă înmoi puțin, dar am încheiat proba cu bine în 2:29:21, cu o medie de 35.7 km/h.
Acum, un scurt moment de sinceritate și autoironie: scopul meu principal la orice cursă (pe lângă un timp bun) este să bat toate fetele. Ei bine, n-am reușit de data asta! Colega mea de club de la Unstoppable, Noelle, a terminat înaintea mea și a făcut o cursă fabuloasă. A zburat pur și simplu pe bicicletă, scoțând pe segmentul de ciclism un timp incredibil de 2h22min36s. De altfel, ea a și câștigat locul 1 open feminin. Jos pălăria!
Alergarea: strategia pe vreme de foc
A fost o decizie excelentă a organizatorilor să pună startul la ora 7 dimineața, chiar dacă pentru asta eu a trebuit să mă trezesc la ora 5! Chiar și așa, la proba de alergare s-a făcut extrem de cald (temperatura a urcat spre 40°C). Chiar îmi imaginez ce a fost în sufletul celor de la probele Olimpic, Sprint și Supersprint, care au prins cuptorul în plină amiază!
La ieșirea din T2 m-am simțit surprinzător de bine. Picioarele nu simțeau efortul, iar eu alergam cu senzația că pulsul meu e în zona 2, chiar dacă cifrele arătau altceva! De fapt, pulsul mediu a fost 152, cu un maxim de 174.
Am plecat mai moale, mi-am păstrat resursele, iar cam după o oră am început să accelerez, așa cum se vede și din graficul de mai jos în care este reprezentat pulsul meu cardiac de-a lungul probei de alergare.
Am oprit la fiecare punct de hidratare ca să mă stropesc bine cu bureții cu apă rece și să beau lichide. Mi-a lipsit gheața (deși fusese promisă în cantități industriale de organizatori, am înțeles că a ajuns doar la curseleulterioare), dar am gestionat situația.
Linia de sosire, cifrele oficiale
Timpul final oficial a fost 4 ore, 57 de minute și 02 secunde (locul 29 la general și locul 3 la categoria de vârstă 45-49 ani).
Cum au arătat cifrele exacte ale cursei:
- Înot (1.9 km): 32:43 (locul 32) | T1: 2:44
- Ciclism (90 km): 2:29:38 (locul 34) | T2: 3:22
- Alergare (21.1 km): 1:48:33 (locul 39 general pe probă, urcând tură de tură până pe locul 29 final)
Nu mă așteptam să prind podiumul, așa că momentul a fost cu atât mai dulce. Este o confirmare că munca se vede și că există încă spațiu enorm de îmbunătățire — dacă mai dau jos câteva kilograme, parametrii vor arăta și mai bine la următoarele provocări.
De altfel, marea provocare pentru acest an este în septembrie: Ultra Lion Heart în Bulgaria. Va fi o cursă grea, de cross-triathlon: 3 km înot în Marea Neagră, aproape 100 km de MTB și un semi-maraton de 21 km pe teren accidentat. Timișoara a fost testul perfect de viteză și nutriție, iar acum schimb foaia pentru offroad și stil ultra!
Notă pentru organizare: 9 / 10
Am citit ulterior și reacții mai critice din partea altor participanți, însă perspectiva mea este diferită. În ceea ce privește masa de după cursă, după efortul de la Half pe caniculă, mezelurile au fost ultimul lucru la care m-am gândit. M-au încântat însă fructele proaspete — pepene roșu, căpșuni și afine — o atenție la detalii pe care rar o întâlnești la competițiile din țară și care a făcut toți banii.
Puncte forte:
- Pasiunea evidentă a echipei de organizare;
- Zona de tranziție bine aerisită și aerisită;
- Voluntarii și copiii de pe traseu: absolut remarcabili, plini de energie, atenți să ne hidrateze, să ne răcorească și să ne încurajeze la fiecare pas. Un plus mare și pentru arbitrajul discret, care nu a creat presiune inutilă pe traseu.
- Refacerea de la finish cu fructe proaspete – chiar dacă au existat reacții mixte legate de masa de final (am citit niște comentarii negative pe Facebook că mâncarea nu ar fi fost de calitate), pentru mine fructele au fost vedetele absolute. După un efort intens pe caniculă, pepenele roșu, căpșunile și afinele proaspete au fost fix ce trebuie — o atenție la detalii pe care rar o vezi la concursuri din țară.
- Fotografii de calitate, oferite gratuit. Mă bucur că organizatorii au făcut în așa fel încât să avem parte de fotografii din cursă, de foarte bună calitate, care surprind efortul și emoția de pe traseu. Faptul că nu a trebuit să plătim suplimentar pentru ele este un gest care merită subliniat. La alte concursuri, prin afară, acest serviciu este taxat separat.
Aspecte de îmbunătățit:
- Timpul mare de așteptare până la festivitatea de premiere pe categorii. Amânarea a fost dificil de suportat pentru concurenți, lăsați în soare la peste 40°C.
- Un moment neplăcut a fost interacțiunea de la cortul sponsorului principal, Continental. În încercarea de a găsi puțină umbră, am fost alungați, pur și simplu, din motive pe care nu le-am înțeles, dar părea că le luăm aerul celor din staff. O abordare neinspirată și puțin rigidă pentru o zonă de relaxare destinată sportivilor la finalul unei curse extreme.
Trăgând linie, Timișoara Triathlon rămâne o experiență excelentă, o cursă rapidă, foarte bine pusă în scenă la nivel de atmosferă și traseu de înot, care cu câteva ajustări pe partea de arbitraj la ciclism și atenție la zona de premiere/relaxare poate devenir un etalon regional.
Mulțumiri organizatorilor pentru slotul de concurs oferit, a fost o plăcere să fiu la start și să mă bucur de atmosfera de la Timișoara!