Sezonul de swimrun a început pentru mine cu o deplasare pe coasta Algarve din Portugalia. Lagoa Swimrun se anunța drept o cursă superbă, cu o alternanță rapidă între potecile de trail de pe faleza atlantică și porțiunile de înot în ocean. Calculul de acasă s-a schimbat însă radical în momentul în care am ajuns pe plajă și am văzut capriciile vremii.
Oceanul a fost extrem de agitat, cu valuri mari atât la țărm, cât și în larg, ceea ce i-a determinat pe organizatori să ia o decizie de siguranță drastică: au anulat 4 din cele 7 segmente de înot. Cursa s-a transformat astfel, din mers, într-un veritabil test de rezistență fizică și mentală.
15 kilometri de trail la 30°C, îmbrăcat în neopren negru
Fără segmentele scurte de înot care trebuiau să ofere răcorirea periodică, startul a fost o probă de foc: un bloc masiv de 15,24 kilometri de trail running, parcurși în puțin peste două ore. Totul s-a desfășurat sub un soare arzător de peste 30°C, fără niciun nor pe cer, îmbrăcat complet într-un costum de neopren negru care reținea absolut toată căldura.
O eroare logistică a organizatorilor a făcut ca primul punct oficial de alimentare să fie plasat abia spre finalul acestei prime bucăți de alergare. Cu resursele proprii epuizate rapid, a trebuit să îndur pentru a face față deshidratării severe.
Salvarea a venit la kilometrul 11, când am trecut în modul cab-down (lăsând costumul de neopren jos, până la brâu) și am luat un gel energizant, care mi-a repornit sistemul pentru a putea continua.
Lupta cu valurile la Ponta do Altar
Intrarea în apă la Praia de Carvoeiro (281 m) a fost gura de aer proaspăt de care aveam disperată nevoie. Adevărata probă a venit însă la al doilea segment rămas de înot: 911 metri între Praia dos Caneiros și Praia do Pintadinho, ocolind promontoriul Ponta do Altar.
Într-un ocean extrem de agitat, lupta cu curenții și valurile a fost intensă. De multe ori aveam senzația frustrantă că trag tare din palmare și rămân fix pe loc.
După un ultim înot de 405 metri la Praia do Molhe, a urmat bucata finală de trail, unde am strâns din dinți și am reușit să scot un ritm surprinzător de bun pe ultimii kilometri.
Lecții de anduranță pe faleza portugheză
Traseul a fost foarte tehnic, presărat cu piatră și stânci colțuroase, iar marcajele deficitare au provocat numeroase căzături și rătăciri în rândul participanților. Am reușit din fericire să trec linia de sosire întreg, fără nicio trântă.
Au fost 25 de kilometri de intensitate și stres, o experiență dură, dar din care cred că am învățat ceva la capitolul anduranță, gestionarea echipamentului și limitele corpului în condiții de stres termic extrem.
