Ieri seară aveam frisoane. De vreo trei zile mă ține răceala asta nenorocită, soră cu răceala pe care am avut-o luna trecută. Am răcit în ultimele două luni cât n-am răcit în ultimii 10 ani. Toate mi se trag de la Vladuț, care-i în primul an de grădiniță și aduce de acolo toată cutia Pandorei.
Ieri seară, deci, pe când stăteam în casă cu un pulover gros pe mine, iar peste cu haina de iarnă, mă sună Tutor Buțu. Venise să-mi aducă ceva special pentru el și, totodată, ceva special pentru mine: o carte.
Evident, dacă am spus că era ceva special, v-ați prins că nu e vorba de o carte obișnuită. Este o carte scrisă chiar de Tudor Buțu și se numește Ironman – Drumul meu spre împlinire.
Omul ăsta are la activ mai multe maratoane și concursuri de Ironman-uri decât am eu păr în cap. Ce-i drept, cam chelesc, dar vă asigur că mai am multe fire.
Nu vă spun despre ce e vorba în carte, deși în mare puteți să intuiți, pentru simplul fapt că încă nu am apucat s-o citesc (pe toată). Vroiam doar să vă anunț că o citesc 🙂 și că voi reveni cu un review.
Mi-a plăcut mult dedicația lui Tudor și n-am putut să rezist să nu mă umflu puțin în pene cu ea.
Vă invit, așadar, și pe voi să like Biciclistul.ro 🙂
Cartea n-ar fi apărut dacă Tudor nu ar fi fost impresionat de soarta unor oameni.
Fondurile obtinute in urma vanzarii cartii vor fi donate Asezamantului Social pentru copii si mame fara adapost “Sf. Arhangheli Mihail si Gavriil” din localitatea Slobozia, judetul Giurgiu.
Dacă vreți să ajutați și voi, urmăriți poza de mai jos.
