Bradley Wiggins a stat cuminte în colțul lui până acum, în acest Tur al Franței. N-a ieșit cu foarte multe în evidență. A fost constant, a fost în fața, mereu, a fost atent la adversarii lui direcți, a urmat strategia echipei.
N-a făcut declarații incendiare, n-a făcut promisiuni deșarte, nu s-a hazardat. Bradley Wiggins a mușcat ca un varan în prima etapă de contratimp și, ca și ucigătoarea reptilă, a așteptat răbdator ca otrava sa să se răspândească încet, dar sigur. Acum a venit vremea să culeagă laurii.
Ieri, după ultima etapă de contratimp, pe care a câștigat-o categoric și care a precedat ultima zi din Turul Franței, Bradley Wiggins a avut un moment de refulare. A întins victorios pumnul spre mulțime, eliberând urletul războinicului. În acel moment, lui Bradley Wiggins i s-au risipit toate temerile. Atunci a știut că va câștiga Turul Franței. Până în acel moment a ținut toate frustrările în el, s-a abținut. Atunci și-a permis o ieșire necontrolată. Este o imagine pe care n-o voi uita și care va intra în istoria glorioasă a Turului Franței.
Iat-o:
Sursa foto: cyclingtips.com.au
Defulare, ma Emiliane, nu refulare! :))) Modifica titlul ca rade lumea de tine! 🙂
Nici macar Fromme? Asta daca luam in considerare “medicamentele” minune?
Marcel, eu nu cred ca Bradley Wiggins s-a dopat in acest Tur al Frantei. Pana la proba contrarie, ii acord toate meritele. Oricum, n-a avut, pur si simplu, niciun adversar care sa-i poata pune in pericol castigarea titlului.
asteapta testele antidoping 😉