Azi dimineaţă, în timp ce pedalam prin frig şi ceaţă, pe pista de biciclişti de la Aviatorilor înspre Casa Presei, am avut o revelaţie: mi-am dat seama în ce s-a spart roata mea din faţă săptămâna trecută. A fost o nenorocită de ghindă, care avea un vârf ascuţit, dur şi necruţător.
În ziua repectivă plouase, iar pista era plină de frunze, crengi şi alte gunoaie vegetale, toate amestecate într-o pastă mocirloasă, din care nu puteai distinge un vârf de ghindă. Dar cum de mi se întâmplă numai mie?