Fără Asfalt 2013 a trecut 🙁 și e a doua oară când ratez acest concurs, care-mi provoacă o stare metafizică. Și, pentru că anul acesta am ratat șansa de a redeveni un filosof sportiv, l-am luat la întrebări pe Tudor-Vlad (Dudu), cel care orchestrează acest concurs de triatlon.
Dudu este un visător și asta îmi place cel mai mult la el. Și mă bucur că, pe lângă faptul că visează frumos, transpune în realitate lumea lui. Iată inverviul:
Cum a fost Fără Asfalt 2013, din punctul tău de vedere? Ți-a reușit?
Acum, după a patra ediție a triatlonului Fără Asfalt, pot să spun că am reușit ceea ce mi-am propus în 2010, când am inițiat proiectul. Am vrut atunci să arăt că triatlonului poate fi practicat de oricine și că acest sport care combină înotul cu bicicleta și cu alergarea merită să fie practicat, mai ales de către sportivii amatori.
Asta pentru că fiecare dintre cele trei feluri de mișcare are componența sa de plutire, iar împreună duc la o stare la care alergarea simplă sau turele de bicicletă nu ajung.
Dacă adăugăm și adrenalina concursului și peisajele surprinzătoare care ar trebui să nu lipsească de la niciun triatlon off-road, atunci formula este completă.
Triatlonul devine o varianta de a compensa cu adevărat limitările ritmului citadin, nu doar pentru că pune sângele în mișcare, dar și prin invitația către introspecție și auto-depășire, dar și prin apropierea de natură.
Câți concurenți s-au întrecut la Fără Asfalt 2013? Cum s-au descurcat cu apa, care a fost foarte rece (12-13 grade)?
Anul acesta am avut 670 de concurenți înscriși, dintre care 642 au luat startul, în condițiile în care apa mării a fost foarte rece – 13C. Am oferit posibilitatea de a sări peste proba de înot pentru cei care s-au speriat de temperatura scăzută a apei, dar n-au fost mai mulți de 30 de participanți care au optat pentru varianta asta.
Pe copiii sub 15 ani nu i-am lăsat să intre în apă, iar unii părinți s-au supărat pe noi pentru asta. Povestesc lucrurile astea pentru că toate îmi confirmă afirmația făcută anterior: oamenii își doresc experiențe noi, stări noi și, în general, au nevoie să-și depășească limitele.
Și pentru că anul acesta am vorbit despre echilibru, aici apare misiunea delicata a organizatorului: să livreze concursul în așa fel încât participanții să aibă acces la aceste stări de dincolo de zona cunoscută, dar să și elimine totodată orice riscuri pentru participanți.
Și încă ceva despre concurenți: tot evenimentul s-a petrecut într-o atmosferă de petrecere și de…aș zice voioșie, iar asta li se datorează în proporție de 70% concurenților și susținătorilor. Desigur, cel care dă petrecerea trebuie să creeze cadrul potrivit, dar energia vine de la participanți. Oamenii au venit cu entuziasm și cu un tonus pozitiv, care ne-a ajutat mult.
La primele ediții cunoșteam peste jumătate dintre participanți, acum nu mai pot să spun asta. Dar, paradoxal, vineri seara și sâmbătă în timpul concursului, m-am simțit ca și cum aș fi prieten cu fiecare dintre ei, iar asta cred că a fost efectul energiei pozitive cu care au venit ei la concurs.
Și, în consecință, ce-au luat cu ei acasă concurenții de la Fără Asfalt 2013?
Anul acesta, mi-am dorit să le pot transmite concurenților, dincolo de adrenalina cursei și atmosfera efervescentă a evenimentului, o stare de liniște și de împăcare. Mi-am dorit ca undeva, acolo, printre lacurile și pădurile de pe traseul de bicicletă sau poate în timpul alergării peste stânci ori deasupra mării, pe faleză, să se întâmple acest mic miracol al deconectării totale de preocupările obișnuite.
Este o stare specială, pentru că deși fizic și psihic ești încordat pentru a finaliza competiția, mintea se relaxează și te lasă să vezi toate lucrurile altfel. Și cărțile pe care le-am oferit ca premii – mai ales Momo, a lui Michael Ende – sunt, de asemenea, parte din invitația către această stare.
Care ți-a fost cea mai mare temere, legată de acest concurs?
Cel mai mare eșec al concursului Fără Asfalt ar fi să cadă în banal. În momentul în care nu voi mai putea transmite nimic prin acest eveniment, dincolo de competiție, o să renunț la el. Dar îmi place să cred că asta nu se va întâmpla niciodată :).
Hai, spune-le câteva cuvinte și sponsorilor, au și ei dreptul acesta 🙂
Le mulțumesc tuturor celor care cred în acest proiect și care m-au sprijinit: eMAG.ro, Rexona și Radio Guerilla, care sunt parteneri ai Fără Asfalt.
NetSun și FAN Courier au fost sponsorii noștri principali.
Mulțumesc și celor care au făcut astfel încât evenimentul să aibă parte de securitate și asistență medicală, premii și echipamente: Surmont Bikeshop, TYR, BGS, Regina Maria, Runningshop, Himalaya Adventure, HIGH5, Dorna și Primăriei Limanu.
Și, nu în ultimul rând, trebuie să le mulțumesc voluntarilor care mă ajută în fiecare an să susțin acest proiect. De acum ne întoarcem fiecare la serviciul său, la treburile noastre, dar întâlnirea anuală la Fără Asfalt este un moment special pentru fiecare dintre noi.
