Azi am fost să mă dau cu bicicleta prin pădurea Cernica, împreună cu un amic. Am dat de o pădure foarte neprietenoasă, cu multe drumuri arate, de parcă se pregătea cultivarea cartofilor pe-acolo, cu şleauri, cu urme adânci lăsate de roţile maşinilor, întărite sub formă de şanţuri, unde-ţi prindeai roata.
Am şi căzut din cauza unui şanţ întărit. Am vrut să trec bicicleta de pe stânga pe dreapta şi am nimerit într-o crevasă. Mi-a dat de m-a julit, iar genunchiul meu zvâcneşte şi acum cu patos.
Alt neajuns sunt tufele sălbatice care au crescut şi care blochează drumurile. Acum înţeleg şi eu ce muncă depun organizatorii de concursuri să facă poteca circulabilă. Dacă n-ai bluză cu mânecă lungă te faci franjuri pe mâini şi pe braţe.
Şi de parcă atâtea neajunsuri n-ar fi fost suficiente, o armată de muşte şi ţânţari sunt gata să te mănânce în secunda doi în care te-ai oprit. Se lipesc de tine ca nişte paraziţi şi nu-ţi mai dau drumul până nu te pui serios în mişcare.
Altfel a fost foarte frumos :).