Două babe haioase

Azi am râs în hohote. Eram  cu bicicleta tractor în drum spre serviciu. M-am abătut de la drumul iniţial să rezolv nişte treburi administrative.

La un moment dat a trebuit să circul puţin şi pe trotuar. Doamne, e crimă! Nu ştiu cum pot unii biciclişti să circule exclusiv pe trotuar!?!

În fine, cred că eram o apariţie fioroasă, căci îndată ce intram în câmpul vizual al cuiva urma o tresărire nervoasă şi o eliberare a potecii virtuale pe care rulam. La fel şi cu babele care m-au făcut să râd.

Imaginea a fost cam aşa: două babe, cocârjate, mici de statură, din alea cu baticuri pe cap, cărau o sacoşă ce părea a fi foarte grea. Fiecare dintre ele se ţinea de câte un mâner. Amândouă mergeau împleticit, cu privirea în pământ şi se ciorovăiau.

Nu m-au văzut decât în momentul în care  mintea lor le-a spus alarmată că este ultima clipă. Şi, în acea clipă de alarmă maximă, de panică să nu fie călcate sau să nu scape  sacoşa din mână, una s-a dus în stânga, cealalată s-a dus în dreapta, iar eu mă îndreptam fatalist spre încărcătura lor, în timp ce doamnele în etate trăgeau panicate una de alta,   fiecare în direcţia ei.

Mi s-au  părut amuzante, cum una trăgea hăis, una trăgea cea şi niciuna dintre ele nu vroia să renunţe. Am pus frână, iar ele au început să se certe una pe cealalată:

Cum dragă n-ai văzut bicicleta? Trebuia să vezi bicicleta? Vrei să ne calce?