Azi am venit la serviciu călare pe cursieră. Da, e aceeaşi cursieră pe care am accidentat-o când a dat maşina peste mine şi pe care a reparat-o moi. N-am mai mers de aproape două săptămâni, din cauza zăpezii, şi-mi era tare dor să pedalez.
Din păcate, nu m-am putut bucura pe deplin de mişcare, pentru că Bucureştiul matinal este super aglomerat în acest anotimp, pentru că totul era ud, murdar, noroios, pentru că era o ceaţă de nu vedeai la 50 de metri în faţa ta, pentru că-mi scârţâie frânele 🙂 şi pentru că mi-a îngheţat faţa.
În rest a fost super!
Şi mie îmi scârţâie frâna pe faţă şi nu ştiu de ce. Am schimbat şi saboţii şi tot aceaşi chestie 🙂