Comunitatea de triatlon din România este formată de o mână de oameni. La nivelul anului 2021 erau 795 de sportivi amatori, 32 de sportivi la categoria Elite, 16 la U23, 85 la juniori, 78 la cadeți și 752 de copii (sursa FRTRI). Totalul este de 1.752. Întru comparație, în Marea Britanie, la nivelul anului 2017 existau peste 165.000 de triatloniști înscriși la diferite cluburi.
Suntem mici și, tocmai din această perspectivă, rezultatele înregistrate la nivel de juniori din ultimul timp sunt extraordinare și ne dau speranțe că într-un viitor mediu vom avea triatloniști de talie mondială.
Felix Duchamp, francez naturalizat, va participa pentru a doua oară la Jocurile Olimpice din partea României și este un sportiv către care cei mici se uită cu admirație. Cred că-i ambiționează și îi încurajează că vor ajunge și ei cel puțin acolo unde este Felix, un sportiv de lot olimpic.
Avem nevoie de astfel de exemple, cât mai multe. Se subînțelege că nu avem nevoie de modele negative, care să ne tragă în jos.
Ce să înțelegi, bunăoară, când te afli la un important concurs de triatlon, în care este pus la bătaie chiar și titlul de campion național, și vezi cum regulile acestui sport sunt fentate (prin drafting ilegal, de exemplu) tocmai de către unul dintre reprezentanții Federației Române de Triatlon, care mai este și membru de bază al unui important club de triatlon din România? Și ce concluzii poți trage văzând că un astfel de comportament nesportiv nu este penalizat, ci mai degrabă încurajat, tocmai prin nepedepsirea lui?
Am urmărit recent cursa T100, din San Francisco. La proba de alergare, liderul cursei trece pe lângă un punct de hidratare, ia un pahar, bea din el, după care îl aruncă. După vreo 10-20 de metri își dă seama că a aruncat paharul la limita zonei în care era permis (se numește zonă de littering – ai voie să arunci pahare sau ambalaje doar într-un anumit perimetru). Ce-a făcut? S-a oprit și s-a întors să ridice paharul și să-l arunce chiar în coșul de gunoi! Nu s-a gândit că-l ajung urmăritorii, ci că s-ar putea să fie penalizat pentru această neglijență și poate chiar descalificat. Asta înseamnă regulament și respect pentru cursă.
La noi, însă, e haiducie. Chiar unii sportivi de top stau la plasă nestingheriți și nu-i avertizează nimeni. Este o lipsă de respect față de organizatori, față de ceilalți sportivi, față de sponsori și față de public.
Cred că nimeni nu vrea să fie asociat cu un comportament nesportiv. Prin urmare, fac un apel către toți cei implicați, hai să fim fair play, să respectăm regulile jocului și să apreciem toate valorile bune pe care le promovează triatlonul.
Aurelian, mulțumesc pentru aprecieri. Sunt total de acord cu ce ai spus.
Este un subiect bine atins, regulile rrebuie respectate de catre toti sportivii, profesionisti sau amatori, de la cadeti si juniori, pana la categoria Age Group cea mai inaintata. Deasemenea abaterile trebuie sanctionate, doar asa ne vom dezvolta ca sportivi, trebuie sa dam dovada de Fair Play dar si de respect pentru regulament.