Nu m-am grăbit să scriu despre participarea mea la Triathlon Challenge Mamaia 2011 pentru că am vrut să las lucrurile să se sedimenteze un pic, să mă detaşez de factorul emoţional şi să încerc să analizez la rece prestaţia mea de la acest concurs, pe care l-am aşteptat cu multă, multă nerăbdare.

După ce am terminat cursa şi s-au afişat rezultatele intermediare care, proababil, în ceea ce mă priveşte, nu se vor schimba, am rămas dezamăgit. Mi-am propus să  termint printre primii 10 şi n-am putut să mă ţin de obiectiv. Am terminat cursa pe locul 11 din 45 la categoria de vârstă 30-39 ani.

Unde am greşit

Am ştiut-o şi atunci, la cald, şi mi se confirmă şi acum, la rece. Greşeala tactică a apărut chiar din start, la  proba de înot. Am pornit tare, dar m-am  tăiat după primii 50 metri. Nu mai  puteam respira şi orice aş fi făcut, plămânii mei nu primeau  suficient oxigen.

Mi-am adus aminte din tutorialele pe care le-am  tot  vizionat în mod obsesiv, că singura modalitate de a-ţi reveni din această situaţie este să încetineşti efortul până îţi reglezi respiraţia. Aşa că am început să înot bras. Din păcate, ori de câte ori încercam stilul craul suflul  mi-o  lua razna. Nu mi s-a mai întâmplat aşa ceva până acum. Prin  urmare, 90% din traseul de la înot l-am înotat bras.

La triatlonul Sfânta Ana am înotat 900 metri, craul, fără nicio pauză şi n-am avut probleme. Radu Marga, care este un înotător foarte bun, mi-a dat, indirect, răspunsul: costumul de neopren. Şi el a întâmpinat fix aceeaşi problemă, nu putea respira. Îl incomoda şi a fost nevoit să se oprească de patru ori în apă ca să-şi  revină. Sunt sigur că  şi mie mi s-a întâmplat acelaşi lucru.

Ar fi trebuit să rămân doar cu trisuit-ul şi atât. Era suficient. Asta e, data viitoare voi aplica, sper, strategia corectă.

Altfel, la bicicletă şi la alergare am scos nişte timpi pe care i-am apreciat corect şi înainte de concurs.

2010 vs 2011

Să facem o comparaţie între timpii pe care i-am obţinut la Triathlon Challenge Mamaia 2010 şi cei pe care i-am scos anul acesta.

[table id=74 /]

După cum se vede, am înotat mult mai slab decât anul trecut, deşi  anul acesta am mers timp de o lună şi jumătate la bazin, iar anul trecut am abordat proba fără nicio oră de antrenament.

La ciclism am mers mai bine cu nu mai puţin de 12’08”, iar la alergare cu 6’34”. Cu toate că am greşit la înot, per total, am scos faţă de anul trecut un timp mai bun cu 17’08”.

Cu alte cuvinte, ar trebui să fiu mulţumit.

Ce va fi la anul

Începând cu anul viitor, Triathlon Challenge Mamaia  se transformă într-o competiţie de triatlon olimpic. Mai  precis:

• înot 1,5 km
• ciclism 40 km
• alergare 10 km

Am de gând să particip, dar trebuie neapărat să fac ceva cu înotul, altfel n-am nicio şansă.

Şi încă una proaspătă, va exista şi varianta Triathlon Challenge Bucureşti, proba de sprint, care nu se mai ţine la Mamaia.

Ce-mi propun

E clar, 10 kg trebuie să zboare iute de pe mine, altfel nu pot să sper la o îmbunătăţire a performanţelor. Trebuie să fac cuma să-mi îmbunătăţesc tehnica de înot. La ciclism sunt cât de cât ok, iar la alergare ştiu că pot mai puţin, trebuie însă să mă concentrez pe antrenamentele care combină două probe. Am reuşit eu 21 minute pe 5 km, dar iată că la triatlon nu se pupă socoteala de acasă cu situaţia din teren.

Ah, şi mai am o problemă de rezolvat, care n-are legătură directă cu antrenamentul. Trebuie să mă operez de hernie şi încă nu ştiu cât va dura recuperarea.