Toate animalele i-au spus elefantului că nu e făcut pentru alergare, că rostul său pe lume este cu totul altul decât galopul, dar el s-a încăpățânat să creadă că acest sport este făcut pentru oricine.
Degeaba au încercat prietenii săi să-l convingă să se îndrepte către un sport care i s-ar fi potrivit mai bine, precum înotul sau șahul, el s-a încăpățânat să alerge. Nu se mulțumea doar cu asta, își dorea să participe inclusiv la concursuri de alergare, unde își dorea să întreacă cât mai multe animale.
Mai erau și alți nebuni ca el, șerpi, varani, hipopotami sau alte lighioane la fel de lente. Datorită acestora reușea să termine cursele mereu pe la jumătatea clasamentului, amăgindu-se că are potențial, că pe viitor va fi și mai bun, că poate să întreacă măcar un cal în viața sa.
Dar cine a mai văzut un elefant alergător? Toate animalele știu că elefanții nu se pot legăna pe o pânză de păianjen, că asta e doar un mit. Dumbo pare a fi o excepție, însă el este un elefant zburător, nu alergător.
Elefantul nostru a participat weekend-ul trecut la Băneasa Trail Run, la proba de semimaraton. I-a fost greu prin pădure, unde a tropăit pe un covor gros de frunze în care se afunda ca pe niște nisipuri mișcătoare. În plus, noroiul l-a făcut să patineze într-una, pentru că tălpile sale plate nu aveau niciun pic de aderență pe mâzga alunecoasă.
Cu toate astea, s-a încăpățânat, și-a pus trompa la spinare și a ajuns la linia de finish după 1h56′. Cu toate că s-a resimțit după efortul depus – a făcut febră musculară, iar șoldurile i-au rămas un pic anchilozate – elefantul a fost mulțumit de timpul obținut. S-a clasat pe locul 160 din 466 de lighioane, la 36:58 față de ghepardul câștigător.
“Anul viitor”, și-a spus elefantul, “mă voi clasa în primele 100 de animale”.
Elefantul îi mulțumește din sufletul trompei sale fotografului Radu Cristi pentru că l-a surprins mai suplu decât este în realitate.