Sunt atras amintiri îndepărtate şi nu ratez nicio ocazie să le ascult, dacă cineva vrea să le împărtăşească. Genul ăsta de amintiri, care rămân vii în suflet, chiar dacă anii grei se lasă peste ele, sunt cele mai autentice, pentru că în timp ce îmi sunt povestite, cu licăr în ochi, parcă trăiesc şi eu acele clipe.
În fine, să fu mai concret. Nevoia de amintiri, de experienţă şi de sinceritate m-a împins să-i cer tatei un interviu. Şi, în aceeaşi serie, din categoria unui spirit îndrăgostit de sport, unui om autentic care a avut ceva de spus celor din jurul lui, am mai luat un interviu.
Invitatul – de fapt, eu am fost invitatul lui – se numeşte Mihai Ionescu, un hoinar, singurul român care a ajuns la Cercul Polar pe bicicletă. Mulţi dintre noi nici nu ştiam ce-i aia bicicletă, când Mihai Ionescu făcea turul României, în 1998, parcurgând 2.200 km cu bicicleta. Am avut onoarea să stăm de vorbă cu el. În curând, pe biciclistul.ro.