Au trecut cinci zile de când a avut loc Campionatul Mondial de Triatlon U23 din Rotterdam, unde România a fost reprezentată de Antoanela Manac, iar “presa de specialitate” n-a suflat prea multe cuvinte despre ce s-a întâmplat în marea finală.

Presupun că aţi aflat deja ce a făcut sportiva noastră: Antoanela Manac s-a clasat pe locul 33 din 43 de sportive care au trecut linia de finish. Finala a avut la start 53 de triatloniste, dar 10 nu au terminat concursul, cinci au fost cu DNF, una cu DSQ şi patru cu LAP (DNF – did not finished, DSQ – disqualified, LAP – lapped).

Cum a fost cursa din perspectiva sportivei

Am aflat cum a fost cursa chiar de la Antoanela Manac, care a povestit cum au decurs ostilităţile chiar pe pagina sa de Facebook:

“Pe toată durata competiţiei a plouat torenţial, iar traseul, foarte tehnic, a devenit şi mai dificil.

Înotul s-a desfăşurat în superbul port din Rotterdam, cu o privelişte deosebită. Au fost două ture de 750 de metri dar, din păcate, temperatura apei te cam ameţea şi nu te lăsa să funcţionezi în limite normale.

După ce am ieşit din apă, deși făcusem un înot bun, am simţit că efectiv nu mă pot coordona din cauza temperaturii scăzute în care înotasem. Eram foarte înghețată şi aproape că nu îmi simţeam mâinile şi tălpile (părţile care au rămas neacoperite de neopren).

În prima tranziţie, cea de la înot la bicicletă, am fost foarte impacientată, deoarece nu am reuşit să îmi dau neoprenul jos atât de repede pe cât mi-aş fi dorit şi de aceea am pierdut câteva poziții. Urmau turele de bicicletă, la care am avut ceva emoţii. Pe lângă faptul că ploua foarte tare, traseul era foarte virajat, cu peste 20 de curbe strânse şi întoarceri, piatră cubică și multe bălți.

Am rulat într-un pluton foarte puternic şi trăgeam ca să rămân acolo, astfel am reuşit să prindem câteva sportive care se aflau în faţa noastră. Dupa cele 7 ture de bicicletă ne îndreptam spre tranziţie, unde am reuşit să intru în faţă şi să îmi las bicicleta în rastel.

În T2 am avut altă supriză neaşteptată: nu am reuşit să îmi deschid casca de bicicletă şi să o las în cutie […] Nu reuşeam din cauză că aveam degetele blocate de la frig şi de la poziţia pe care am avut-o pe manetele de la bicicletă.

După o tranziţie de 55 de secunde, am reuşit să deschid casca cu ambele mâini şi am plecat la alergare. Pierdusem destul de mult timp, dar asta m-a ambiţionat ca pe prima tura de alergare din cele 4 să accelerez şi să ajung să am un ritm mai susţinut la alergare. În ciuda condiţiilor nefavorabile mă simţeam bine fizic, simţeam că pot să trec peste limitele mele. De frig, nu mi-am simţit tălpile la alergare până în tura a treia, când am început să mă dezmorţesc.

Trebuie să recunosc că mai am mult de îmbunătăţit la timpul meu de alergare, pentru că dacă aveam un timp sub 40 de minute ( timpul meu find 41:03) aveam o poziţie mult mai bună în clasament, dar cu toate astea a fost cea mai bună alergare a mea dintr-un concurs olimpic şi la acest nivel.

Am trecut poarta de finish pe locul 33 şi am fost foarte mulţumită de mine, în primul rând că am făcut faţă competiţiei şi, în al doilea rând, că nu m-a descurajat vremea de afară.

Am participat pentru a treia oară la Campionatul Mondial U23 şi personal am simţit un progres în timpul cu care am terminat concursul şi totodată şi pe fiecare segment în parte.”

Antoanela Manac la Campionatele Mondiale de Triatlon U23

*ne referim la sportive care au trecut linia de finish, lăsăm deoparte DNF, DSQ sau LAP.

[table id=25 /]

Comparaţie cu podiumul. Evoluţie?

Mai jos puteţi consulta timpii obţinuţi de către ocupantele primelor trei poziţii, la ediţiile mondiale din 2015, 2016 şi 2017, la care am adăugat şi statisticile Antoanelei Manac.

2015

[table id=26 /]

2016

[table id=27 /]

2017

[table id=28 /]

Comparaţie 2016 vs 2017 – Antoanela Manac vs locurile 1, 2, 3

[table id=30 /]

Comparaţie 2016 vs 2017 – Antoanela Manac

[table id=31 /]

Concluzii

Începem cu partea pozitivă: se vede clar că Antoanela Manac şi-a îmbunătăţit considerabil proba de alergare. Este foarte greu să tai minute întregi la această probă, de aceea este de apreciat faptul că faţă de campionatul mondial trecut Antoanela a avut un timp mai bun la alergare cu peste patru minute.

Tot la alergare s-a redus considerabil şi deficitul faţă de ocupantele locurilor 1, 2 şi 3. Din acest punct de vedere, anul 2017 a fost mult mai bun decât 2016.

Dacă ne uităm după culori, din tabelul comparativ de mai sus, constatăm că Antoanela Manac mai are de lucrat la tranziţii (poate ia nişte lecţii de la Ciprian Bălănescu, care este as la aşa ceva), dar şi la proba de ciclism, unde există o îmbunătăţire, dar nu semnificativă.

Cum ar trebui apreciat rezultatul? Nu-i spun “mediocru”, dar nici “excelent”. Mai este de lucrat, potenţial există, iar situaţia trebuie luată într-o notă pozitivă. Totuşi, cei care speră ca triatlonul din România să obţină rezultate de top la concursurile internaţionale mai au de aşteptat, pur şi simplu nu există bază de selecţie, cel puţin la nivel de seniori.