Sâmbătă am avut parte de o zi în care am transpirat excesiv, nu doar de la soarele arzător, care i-a afectat în aceeași măsură pe toți concurenții de la concursul Pegas Triatlon Buftea, nici de la efortul fizic – am stat foarte mult în picioare, dar nu ăsta-i motivul, ci din cauză că m-am confruntat cu una dintre cele mai mari frici din viața mea: vorbitul în public.
Când m-a sunat Cosmin Rogoveanu, de la Asociația Pegas Triatlon Club, să mă invite pentru a fi prezentatorul concursului de triatlon de la Buftea i-am spus fără să stau pe gânduri: NU! No way, n-am făcut așa ceva niciodată, n-o să țin microfonul în mână, nu voi vorbi în public, mai bine mor!
Joke time!
Nu știu ce-a fost în capul meu când i-am răspuns totuși afirmativ lui Cosmin, pentru că îmi era atât de bine în zona mea călduță de confort! Eram înscris la concurs, aș fi putut participa ca orice alt concurent, relaxându-mă ulterior la umbră, cu o bucată de pepene rece în mână.
Nu știu cum s-a văzut din afară, un feedback (constructiv) ar fi chiar binevenit, dar la fața locului m-a cuprins un puternic sentiment de neputință, tradus printr-un blocaj mental. Până spre sfârșit am reușit să mă relaxez, dar per total, ca experiență, mi s-a părut că am trecut prin furcile caudine.
Înțeleg că cea mai eficientă metodă de a scăpa de teama de a vorbi în public este, cine ar fi crezut, vorbitul în public :). Prin urmare, dragi triatloniști și triatloniste, n-ați scăpat de mine, ne vom vedea și auzi și la concursul Pegas Duatlon Buftea.
Foto: Radu Cristi