Am cunoscut de curând o persoană care la 50 de ani se antrenează cu o perseverență mult mai mare decât mulți sportivi profesioniști din România. O cheamă Cecilia Cataniciu, locuiește în Râmnicu Vâlcea și nu a ratat până acum niciun start de la Maratonul Olteniei, care anul acesta ajunge la o cifră rotundă: a cincea.

”Am crescut cu acest concurs”, spune Cecilia Cataniciu. S-a înscris fără să stea pe gânduri la prima ediție a Maratonului Olteniei, alegâng tura lungă de MTB, chiar dacă nu avea la activ decât un singur concurs.

”Aveam mare încredere în mine, la fel ca și acum, de altfel. A fost un fel de iad atunci, dar nu am renunțat”, spune Ceciclia, referindu-se în mod special la ”bucla aia nebună de la traseul lung”.

”Nu eram deloc pregătită pentru un astfel de traseu. A fost greu, cu urcări repetate, coborâri extrem de tehnice, soare cât cuprinde”.

Aceasta a fost inițierea ei la Maratonul Olteniei. Nu pornea însă de la zero. Face sport de când se știe. ”Voleiul a fost sportul meu de suflet”, spune ea.

În al doilea an, a luat locul 1 la bicicletă, de data aceasta la traseul scurt. Începuse să învețe, să înțeleagă câte ceva din acest sport, să renunțe la ”aroganța începătorului”.

Pentru al treilea an și-a propus să atace și proba de alergare. Nu a speriat-o faptul că nu avea experiență, că nu alergase la niciun concurs. Avea un an la dispoziție să se antreneze, a făcut-o și la a treia ediție a participat la ambele probe: MTB și alergare.  

Între timp, a ajuns la un nivel avansat. Anul acesta a alergat deja 1.600 km, pentru care a acumulat o diferență de nivel de 35.000 de metri, adică de vreo patru ori Everestul. Tare, nu-i aşa?

Aproape toți kilometrii i-a făcut pe dealul ei drag, Capela, care a subjugat-o, a fermecat-o, pe care-l iubește cum numai ea știe. Cât de tare poți să iubești un deal? Suficient de tare încât să alergi pe el indiferent de anotimp, indiferent de câte ori te rătăceşti sau te prinde noaptea în acest loc.

”Când ajung pe deal mă desprind de lumea civilizată, ajung într-o lume de basm, unde sunt doar natura, copacii, potecile cu pânze de păianjeni, neumblate de nimeni”.

Cecilia are și un nume de alint pentru Maratonul Olteniei: MOMO.

”Anul acesta împlinesc 50 de ani și am vrut ca pentru fiecare an de viață să-i dedic un kilometru de traseu , adică pe lung înainte!”. Doar ea şi încă un bărbat s-au înscris anul acesta la ambele probe lungi ale Maratonului Olteniei. Ediţia din 2017 i-a adus locul 1 la categoria de vârstă la cursa MTB şi locul 3 la proba de alergare.

[table id=21 /]

Ceciclia este inginer, dar din toamnă va schimba complet domeniul: psihoterapie. Cu asta cochetează de câțiva ani.

Se antrenează zilnic, cel puțin o oră. Aleargă în jur de 10 km, iar asta a devenit o rutină pentru ea. ”E o dependență, ca la donarea de sânge”, spune Cecilia.

De cele mai multe ori aleargă singură, pe dealul Capela, dar uneori se duce și la stadion, pentru sesiunile de alergare în viteză.

Regim alimentar? ”Respect cu strictețe mesele. De exemplu, dacă în jur de 8.30 nu-mi iau micul dejun, corpul meu începe s-o ia razna.  Masa de fructe e la ora 11.00, prânzul la 15.00, după care iau doar lichide”.