Zilele astea m-am confruntat cu zeci de persoane care îşi doreau o bicicletă gratis. Şi m-au implorat să-i ajut, iar eu mi-am dorit să-i ajut, dar n-am putut s-o fac, totuşi.
Mi-a părut rău, mai ales că cei care m-au căutat erau suficient de disperaţi încât să facă orice sau, mă rog, aproape orice, pentru o bicicletă gratis sau poate chiar şi pentru o bicicletă second hand.
Şi am stat şi m-am întrebat, oare ce-i mâna pe ei în luptă, ce-au voit acel apus? Ok, oricine îşi doreşte o bicicletă gratis. De fapt, în România oricine îşi doreşte orice gratis. N-aţi văzut cum se băteau românii pe scule, când s-a deschis un magazin gen Bricostore?
Revenind, pe lângă faptul că ideea de a primi o bicicletă gratis îi fascina pe cei care m-au căutat, ce stătea la baza dorinţelor lor? Li s-a năzărit aşa, pur şi simplu, că vor o bicicletă gratis? Puţin probabil. Cineva trebuie să le fi spus că pot primi sau chiar că vor primi o bicicletă gratis.
Dar cine să se joace aşa cu sentimentele oamenilor?
Fac o paranteză. Când eram mic, în anturajul meu de prieteni, la fel de mici ca şi mine, era un băiat care ne-a spus într-o zi că tatăl lui trebuie să vină din America şi va veni încărcat cu daruri. Mai mult, noi, dacă vroiam, puteam să-i spunem lui ce ne dorim, iar tătâne-su avea să ne aducă ce ne doream noi cel mai mult, free of charge. Eu mi-am dorit o bicicletă. Evident, nu ne-a adus nimeni nimic, dar băiatul ăla ne-a făcut pe toţi să spunem ce ne dorim. Şi ce ne-a mânat? Speranţa.
Acum mi-am dat seama. Mânaţi de speranţă au fost toţi cei care m-au solicitat să-i ajut să câştige o bicicletă gratis. Şi îi înţeleg, dar şi ei ar trebui să înţeleagă că nu există decât două biciclete cadou, o Merida şi o bicicletă DHS. Doar atât vă dă revista MBIKE. Iar like-ul meu nu vă e de niciun folos, pentru că nu pot să dau like la toate, n-ar fi corect.
Bine zis 🙂
Si eu am observat ca de cand cu acest concurs, refrenul consacrat “Milostiviti-va de un sarman!” a fost inlocuit cu “Am nevoie urgenta de o bicicleta”…
Ma gandesc ca totusi, cans spui ca ai nevoie urgenta, te poti referi la o donatie de sange, la un medicamt costisitor si greu de procurat. In contextul in care pe afara se tot zbate si termometru sa nu se chirceasca de frig, cat de urgenta poate fi nevoia cuiva de o bicicleta noua?
Nu mai zic ca abordarea imi da sentimentul pe care il ai cand mergi senin pe strada seara tarziu si dupa un colt iti apare brusc in fata un oarecare zicandu-ti “da-mi o tigare!”
Mai nimeni nu intreaba ” stii de concursul de la Mbike?, ai dat “like” cuiva?..ah, ai dat deja? avea bicicleta? hmmm, era cumva o fata? ” Ntzz! Chiar nu mai exista condescendenta si politete cand vrei ceva si ceri cuiva sprijinul in scopul implinirii vrerii tale?
Imi aminteste de replica savuroasa a regretatului Ilarion Ciobanu intr-un rol, in care o muiere racnea cat o tinea prapurul “Vrem pamant, ca ne-am luptat!”. Replica marelui actor era: ” Cu cin-te-ai luptat fa? In pat cu barbat-tu? ” :))