Ieri dimineață, la prima oră, toată familia noastră se afla pe stadionul localității Mihai Bravu, din județul Giurgiu, de unde urma să luăm startul la Dumbrava cu Mărgăritar, un concurs de mountain biking unde s-au strâns peste 800 de participanți și care a avut un traseu dedicat și celor mici.

Eu am făcut echipă cu Vlăduț, iar Ioana a însoțit-o pe Natalia, pe un traseu de aproape 14 km, care a avut de toate: urcări abrupte, coborâri vijelioase, poteci single trail, nisip sau șleauri care necesitau maximă atenție, pentru că dacă îți intra roata într-o urmă întărită de roată de căruță riscai să te împrăștii cu tot cu bicicletă.

Ambii copii s-au descurcat mai mult decât bine, cu toate că au avut parte de o concurență serioasă. Vlăduț “s-a luptat” cu alți 26 de băieți la categoria de vârstă 5-8 ani, iar Natalia a înfruntat 15 fetițe, tot la această categorie. Vlăduț s-a clasat pe locul 4, la mai puțin de două minute de locul 3. Natalia, la 6 ani, deși nu s-a aflat în apele ei din cauza unei răceli care se ține scai de ea, si care i-a cam taiat din elan, a urcat pe podium pe locul 3, la categoria 6-8 ani.

Cum a fost cursa alături de Vlăduț

Felicit echipa MPG și Riders Club pentru că ne-au pus la dispoziție un traseu perfect adaptat pentru copii, provocator, dar foarte bine ales pentru siguranța lor. Și cel mai mare thumbs-up îl acord pentru că traseul nu s-a intersectat cu cel al adulților, iar starturile au fost date în valuri separate, astfel încât nu ne-am intersectat cu niciun adult pe bicicletă.

Primii doi kilometri au fost pe șosea, cu circulația auto oprită total și unde copiii au avut timp și loc să se depășească. Vlăduț a tras tare pe această porțiune și a depășit mulți concurenți, atingând o viteză maximă de 32 km/h, într-o zonă unde era și o ușoară coborâre.

Pe urmă am intrat în pădure, la umbra căreia am pedalat până la kilometrul 9, punct în care Vlăduț a început să se plângă că-i obosit. Moralul i-a mai scăzut și din cauza a două căzături care, din fericire, nu au produs nicio rană, dar atunci a fost depășit de doi concurenți. Din păcate, n-am reușit să-l montez să tragă tare să-i ajungă din urmă și cam asta a fost cursa. Locul 4 nu-i rău.

Scurt interviu cu Vlăduț

“A fost greu, dar mi-a și plăcut, mai ales în zonele cu gropi cu noroi uscat. Era ca și cum făceam echilibristică cu bicicleta. Îmi place să merg pe zone mai înguste, pentru că e distractiv și mă fac să mă simt mai curajos”.

Zonele tehnice îi plac și îl fac să se simtă curajos și cred că o mare parte din această atitudine i se datorează și lui Ulise Gheduzii, cel cu care Vlăduț s-a antrenat în fiecare iarnă, în ultimii doi ani.

Ce l-a deranjat cel mai tare:

“Când pedalam stăteam aplecat și mă durea foarte tare spatele”.

Îi pare rău că nu a prins podiumul?

“Nu-mi pare rău că am ieșit pe locul patru, pentru că e un loc aproape de podium, e un rezultat destul de bun. Cred că puteam să merg mai tare decât am mers, dar era foarte greu și întortocheat”.

Și, în ciuda faptului că l-am mai ajutat pe urcări, îi place să facă echipă cu mine pentru că:

“Îmi place să fac echipă cu tata, pentru că îmi este frică să merg singur. N-am telefon și dacă mă pierd…”.

După concurs, plimbare prin Delta Neajlovului

Am profitat că Dumbrava cu Mărgăritar a fost un concurs organizat într-o zonă superbă și ne-am dus să vizităm Delta Neajlovului. Am descoperit o zonă încântătoare, pe care am vizitat-o cu bicicletele.