[vc_row][vc_column][vc_column_text]Cozia MTB este un concurs care pentru mine are un aer aparte, pentru că nu se simte acea atmosferă încordată, rigurozitatea și disiplina corporatistă, nici la concurenți, nici la organizatori. Și asta îmi place foarte mult.

Încă de la prima mea participare, anul trecut, am simțit pasiunea organizatorilor de la Asociația Sportivilor COZIA RACING TEAM și dorința lor de a organiza nu un concurs, ci un eveniment.

Îmbinată cu zilele orașului Călimănești, ce presupun concerte în aer liber, expoziții și altele asemenea, competiția aflată anul acesta la a patra ediție a beneficiat de sprijinul autorităților locale, care au adus vreo patru sute de participanți (unii și cu familiile) pentru a cunoaște mai bine împrejurimile localitații. Frumos este că se organizează și un mini-concurs pentru copii, pe un circuit închis traficului auto.

Înscrierea și ridicarea kitului

Prima parte a evenimentului – înscrierea și plata se derulează ca la orice alt concurs, pe Internet, cu mențiunea că prețul pentru participare nu a mai fost indexat de 3-4 ani, menținîndu-se la valori neîntâlnite astăzi (50 de lei), iar conținutul pachetului de start, unul din elementele mult comentate mereu în rândul concurenților, nu a avut de suferit: tricou de finisher, număr de concurs, bon de masă-băutură pentru finalul concursului, dulciuri de la producătorul din zonă (Boromir).

O mențiune: concursul nu oferă cronometrare electronică, însă acest lucru nu a pus niciodata probleme, concurenții sosind la final la intervale suficient de mari pentru a putea fi identificați și înregistrați cu timpul obținut.

Ridicarea pachetului și startul oficial au avut loc în parcul din fața Hotelului Central din Călimănești, cu o mică întârziere față de programul oficial, ce nu a supărat însă pe nimeni. S-a dat mai întâi un start festiv, în spatele unei mașini de Poliție ce a permis defilarea coloanei de cicliști chiar pe drumul european E81 preț de aproape 1km.

Startul tehnic s-a dat după traversarea Oltului, când coloana a fost oprită și separată pentru cele două trasee denumite Tura Scurtă Hobby (32km și 960 m diferență de nivel) și Tura Lungă Profi (55km și 1.470m diferență de nivel). Cele două au traseu comun pe primii aproximativ 20 km și pe ultimii 6-7 km.

Cum a fost traseul

Traseele propun rapid o urcare frumoasă, pentru care nu ai timp de încălzire. După cîteva sute de metri pe asfalt, drumul s-a transformat într-unul forestier și prin pantele sale a întins serios plutonul neliniștit. Au urmat porțiuni de drum cu iarbă și apoi, brusc, la un viraj la 90 de grade, o pantă interesantă pe un lut care cu trei zile înainte era plin de noroi. În ziua cursei se uscase complet și a constituit un prim test pentru concurenți.

În continuarea primei urcări, au urmat drumuri frumoase complet prin pădure, umbrite și care în ziua concursului au prezentat noroi. În funcție de echiparea fiecăruia, pregatirea tehnică dar și dispoziția la efort, zonele se parcurgeau în regim mixt (bicicletă și împins). Odată ce a fost atins primul vârf, noroiul ne-a părăsit pe durata concursului.

În continuare, traseul nu a presupus zone dificle, foarte tehnice astfel încât majoritatea concurenților au putut parcurge cu plăcere pajiști, zone împădurite, drumuri prin sate aruncate pe dealuri (anul trecut 100% forestiere, dar acum – probabil în campanie electorală se asfaltau cu mare avânt!). Același lucru l-am facut și eu, încercând să-mi reamintesc traseul din anul precedent.

Traseul a fost foarte clar marcat, cu voluntari în punctele cheie (viraje bruște în coborâre), astfel încât cu greu te puteai rătăci.

Punctele de alimentare au fost judicios amplasate și suficient de aprovizionate pentru a umple bateriile concurenților. O mențiune specială am pentru voluntarii foarte săritori, care ne-au scurtat timpii de staționare.

Porțiunile care mi-au plăcut în mod deosebit:

• Frumoasa coborâre (pe ambele trasee) care începe pe iarbă și se continuă pe drumul pietruit din Seaca
• Urcarea de pe traseul lung, din pădure, urcare ce a urmat separării traseelor. Finalul ei, cu acea pantă ucigașă mă face oricând să revin ca spectator pentru a-mi scoate pălăria în fața celor ce ar urca-o pe bicicletă!
• Finalul celei de-a doua coborâri de pe traseul lung (din momentul în care am fost scoși de pe largul drum pietruit și direcționați prin pădure)
• Ultima coborâre, cu o superbă primă porțiune pe single-track în iarbă înaltă și cu o incitantă coborâre în faimoasele V-uri ce atrag fotografii (din păcate anul acesta pline cu noroi)
• La ieșirea pe asfalt urmează 5km de plat pe beton/asfalt ce dau de furcă concurenților obosiți deoarece conține și o porțiune de fals-plat ce demoralizează la prima participare.

La final, concurenții au trecut linia de sosire în timp ce erau prezentați spectatorilor, prin stația de sonorizare. La sfârșit, bicicliștii se puteau reface cu produse energizante, sandwich-uri, băuturi răcoritoare, bere. Au fost chiar și mici suveniruri de la un producător de vodkă! Organizatorii au oferit chiar și un punct de spălare a bicicletelor pe malul Oltului.

Până la festivitatea de premiere, organizată din nou în centrul orașului Călimănești, după sosirea tuturor concurenților, am avut timp berechet pentru o masă bună. Sunt mereu impresionat de prețurile de la restaurantul hotelului: 2,5 lei o ciorbă fasole, 9 lei o friptură de vită la tavă, 4 lei o salată.

Festivitatea de premiere a atras o numeroasă asistență, chiar și localnici. Și aici trebuie să menționez:

• inventivitatea trofeelor: în 2015 niște frumoase biciclete, în 2016 felii de copac gravate manual și medalii din pinioane uzate de bicicletă
• acordarea unui premiu de consolare tuturor concurenților clasați pe locul 4 la toate categoriile!
• mărimea premiilor: se premiează în bani atât clasamentul OPEN, dar și cel pe categorii de vârstă (băieți și fete din 10 în 10 ani).

În ceea ce mă privește, timpul meu final a fost asemănător cu cel de anul trecut, cu doar patru minute mai bun în 2016,  03h:19min, dar totuși în condițiile unui traseu parțial noroios. Am obținut un nou podium la categoria 40-49 ani, de data aceasta prin absența cicliștilor adevărați valoroși la această categorie și am împărțit locul 1 cu colegul de antrenamente și prietenul de suferință la concursurile de șosea, MTB, dar si triatlon, Răzvan Ilie, cu care am parcurs traseul împreună de la start la finish, fără a ne propune însă această strategie.

Recomand cu căldură acest concurs și voi voi reveni cu siguranță.

[/vc_column_text][td_block_16 custom_title=”ALTE ARTICOLE SCRISE DE BOGDAN IONIȚĂ” autors_id=”47″ limit=”4″ td_filter_default_txt=”All” offset=”2″][/vc_column][/vc_row]