Sâmbătă, 14 iunie, am participat pentru a patra oară la evenimentul Unstoppable cu bicicleta la mare, o aventură pe două roți în care am parcurs distanța de 270 km, București-Constanța, alături de colegii mei din clubul Unstoppable.
Startul a avut loc de la o benzinărie Rompetrol din Pantelimon :).
Deși ne-am propus să participăm cu o echipă mai numeroasă, reprogramarea cursei Prima Evadare pentru data de 15 iunie a influențat semnificativ planurile noastre. Pe lângă această modificare, unii dintre participanți au fost descurajați de condițiile de vânt, iar alții au subestimat rigorile unei distanțe de 270 km. Este important de menționat că parcurgerea unei asemenea distanțe solicită un nivel înalt de pregătire în anduranță, fără de care sistemul muscular și rezistența psihică pot fi serios compromise.
La ora 06.20 am pornit la drum.
Din cauza vântului puternic și constant de față ne-am cam chinuit până la Dunăre, acolo unde am traversat cu bacul, iar după aceea au început dealurile. Partea bună a fost că s-a schimbat și direcția vântului, care a început să bată lateral stânga, iar uneori chiar din spate. Am avut momente de respiro și am pedalat cu o viteză incredibilă, de parcă am fi avut un motor suplimentar la pedale.
Apropos, viteza maximă pe care am atins-o a fost de 66,6 km/h, într-o coborâre în care drumul se unduia până într-un punct infinit, la orizont, ca un șarpe cosmic nemișcat.
A fost destul de cald, dar nu ca în alți ani, când ne-am topit. Acum doar ne-am copt. Trebuie însă să recunosc că au fost multe momente în care soarele s-a ascuns în nori, iar astfel de clipe erau o adevărată binecuvântare, pe care am mai simțit-o pe insulele grecești, când pedalam pe la umbra pinilor.
Unstoppable Sport Club a pus la dispoziție o mașină de suport (mulțumiri fraților Vlădan, care au fost motorul logistic al acestui eveniment!), care ne aștepta în locuri stabilite dinainte. Asta a fost foarte bine, știam că avem de pedalat 20-30 km, după care ne puteam reumple bidoanele și mânca pe săturate. High Energy ne-a ajutat cu electroliți, prafuri de hidratare și geluri energizante de la SIS, motiv pentru care am avut wații la purtător și n-am simțit nicio slăbiciune în niciun moment al cursei.
Am fost un grup mic, dar unit. S-a pedalat, dar s-a și râs, s-a vorbit și s-a socializat. Timpul a trecut mult mai repede așa: 9 ore de pedalat, efectiv, aproape 11 în total, cu tot cu pauze.
Garmin Edge-ul meu 520 a murit cu 7 km înainte de final, ceea ce mi-a creat o mică indispoziție, dar, hei, până la urmă importantă a fost călătoria în sine, nu activitatea publicată pe Strava, nu? 🙂
Pentru amatorii de cifre am făcut un screenshot din Garmin Connect:
În ultimul kilometru ne-a prins și o torențială, care ne-a răcorit sufletele și a spălat sarea de pe noi. Cazinoul din Constanța arată superb renovat, dar cred că l-am fi găsit minunat oricum, după atâtea ore de trudă și consum.
Am rămas peste noapte în Constanța, iar seara a fost o oază de relaxare după efortul depus! Am savurat la maximum momentele simple, dar esențiale: un duș fierbinte revigorant, urmat de un festin culinar. Am ales o tavernă grecească, unde am devorat un gyros delicios, asortat perfect cu o salată grecească proaspătă și brânză feta la cuptor. A fost exact ceea ce aveam nevoie pentru a încheia ziua și a ne reîncărca bateriile!
Nu m-am ales cu niciun pic de febră musculară, ceea ce înseamnă că sunt tren de cursă lungă, nu? Aștept cu nerăbdare următoarea provocare sportivă.
