Weekendul trecut am participat la Băneasa Forest Run, cursa de 11 km, pe un traseu cu un pic de asfalt, dar majoritar prin pădure, pe poteci pline de frunze uscate. Am avut noroc, am prins vreme bună, rece, cu soare, fără vânt.
Am avut start separat față de cei care participau la semimaraton, bilă albă pentru organizatori, nu ne-am înghesuit, traseul a fost aerisit și depășirile erau facile.
M-am dus la eveniment cu bicicleta, ca de fiecare dată când am concurs în Băneasa. Sunt 15 km de la mine de acasă până la Academia de Poliție, i-am pedalat într-un ritm relaxat, numai bun să-mi pregătească încălzirea musculaturii pentru concursul de alergare. La fața locului mi-am legat bicicleta de un copac, iar restul bagajelor le-am lăsat la garderobă, într-un cort pus la dispoziție în mod special de către organizatori – bilă albă și aici.
Am făcut o încălzire temeinică înainte de start, alături de strong Beres Hunor, unul dintre cei mai buni triatloniști de la noi și alergător foarte rapid.
Oarecum, aveam așteptări de la acest concurs, pentru că la Băneasa Race, pe 23 septembrie, m-am clasat pe locul 8 la general și pe locul 2 la categoria mea de vârstă. Taseul a fost cam același, doar că alergat în sens invers, am scos o medie mai bună decât la Băneasa Race, însă concurența a fost mai mare, motiv pentru care m-am clasat pe locul 21 la nivel general și pe locul 5 la categorie, la un minut de podium.
Înainte de start mă gândeam că o medie generală de 4.30 min/km ar fi mulțumitoare. Însă, după ce a pornit cursa și am văzut cât de rapid a fost primul kilometru am știut că voi fi mai rapid decât la Băneasa Race.
Am fost mândru că în primul jumătate de kilometru, hai maxim 700 de metri, le-am văzut ceafa celor care conduceau cursa, ceea ce pentru mine e o mare onoare :). M-am simțit de-al lor, eram în plutonul fruntaș, mândru nevoie mare. Mi-a plăcut senzația. Acolo, în față, e multă liniște, nu auzi gâfâieli, nu geme nimeni, toți sunt super pregătiți.
Cu toate că am alergat cu medie generală de 4:23 min/km, m-au bătut două fete! Ambele m-au depășit pe la km 7 sau 8, am încercat să mă țin după ele, dar pur și simplu nu m-a ținut ficatul :). Ilinca Maria Tempeanu m-a depășit prima, am văzut că a trecut linia de finish după 47:13. A doua a fost Elena Alexandrescu, în fața căreia am terminat la Băneasa Race. De data asta n-am mai putut, a ajuns înaintea mea la finish, după 47:55. Timpul meu oficial a fost 48:22.
Ce să vă mai zic? Ah, da, am alergat cu pantofi de șosea, știam că pădurea Băneasa are poteci super bătătorite și nu e nevoie de crampoane. Am avut noroc să nu mă accidentez, riscul să calci strâmb sau să te împiedici de rădăcinile de copac ascunse sub covorul de frunze era măricel. Beres Hunor a pățit-o, pe la km 9, când se afla pe locul 2 la nivel general. A călcat strâmb, a pierdut podiumul open, dar tot a terminat cursa în top 5.
În curse nu prea mă opresc la punctele de hidratare, mai ales dacă e vorba de distanțe scurte, de până în 10 km. Nu mă uit nici în stânga, nici în dreapta, nu aud pe nimeni, mă concentrez la ce am eu de făcut și încerc să nu mă gândesc la nimic în afară de locul în care trebuie să pun piciorul, care e trasa optim sau cum să-mi reglez respirația. Însă, la kilometrul Greenfield, organizatorii m-au bulversat un pic cu majoretele lor! Era cât pe ce să mă opresc, îngrijorat că fetelor le-ar putea fi frig, să nu răcească domnule!
Mai dau o bilă albă – s-au strâns trei până acum :).
Apropos de kilometrul Greenfield, ați dat like și share la fotografia cu care m-am înscris în concurs, ca să câștig și eu o cameră video GoPro? Dacă nu, puteți s-o faceți acum, las aici fotografia.
Tot o bilă albă trebuie să acord și pentru zona de la start/finish. Atmosfera a fost super, zona de hidratare plină de bunătăți, că nu știai ce să alegi mai întâi. Am apreciat foarte tare faptul că instructorii de la World Class au susținut reprize de stretching. Am nimerit una la scurt timp după ce am terminat concursul, mi-au prins foarte bine mișcările, nu m-am ales cu nicio întindere și niciun pic de durere musculară după acest concurs, nici în ziua respectivă, nici în cele ce au urmat.
Cam asta a fost, las aici și galeria foto de la concurs, mulțumesc tuturor fotografilor pentru cadrele trase.
