Dacă ești triatlonist, probabil ai o listă întreagă de scuze gata pregătite pentru zilele grele: „e prea frig afară”, „am picioarele grele de ieri”, „vântul bate din față” sau clasicul „nu am destul timp”. Dar, din când în când, apare o poveste care îți resetează complet perspectiva și îți șterge orice scuză din vocabular.
Cea mai recentă postare a lui Casey Neistat, „DO IT ANYWAY”, nu este doar despre alergare; este un manifest despre voința umană brută, personificată de Logan Noble.
Cine este Logan Noble?
Logan s-a născut cu paralizie cerebrală, o afecțiune în care creierul are dificultăți majore în a comunica cu mușchii. Când era bebeluș, medicii le-au spus părinților că Logan va fi imobilizat într-un scaun cu rotile pentru tot restul vieții. Logan a avut însă o altă părere.
Nu doar că a învățat să meargă, dar a refuzat să folosească cadrul de mers pentru că voia să schieze cu familia lui. Mesajul mamei lui a fost simplu: „Când nu vei mai avea nevoie de cadru, poți merge cu noi la schi”. Astăzi, Logan nu doar schiază, ci concurează și visează la Jocurile Paralimpice.
Maratonul New York: lupta cu propriul corp
Anul acesta, Logan a decis să parcurgă Maratonul de la New York fără niciun dispozitiv de asistență. Pentru un sportiv cu paralizie cerebrală, asta nu e doar o cursă de anduranță, este o luptă fizică la fiecare pas pentru a-și ridica picioarele.
Impactul este atât de brutal încât, după doar 10 mile (aprox. 16 km), Logan a distrus complet talpa pantofului drept, făcând o gaură prin care degetul atingea asfaltul. După km 32, când pentru mulți dintre noi, sportivii amatori obișnuiți, fără probleme de sănătate, vine ZIDUL, lui Loga i s-au blocat mușchii spatelui. S-au comprimat atât de tare încât nu se mai putea susține singur și s-a prăbușit.
Ce putem învăța noi?
De multe ori, pe bicicletă, la alergare sau în bazin, „nu mai pot” este o decizie mentală înainte de a fi una fizică. Casey Neistat spune în video: „Scuzele sunt modul în care ajungi la ‘nu pot’”.
Logan a terminat cursa, nu pentru că a fost ușor, ci pentru că a ales să ignore scuzele pe care corpul i le striga la fiecare pas. A terminat maratonul pentru că a refuzat să accepte limitele impuse de alții, dar și de propriul său corp. A fost o victorie mentală, în primul rând.
Data viitoare când ești pe o urcare interminabilă, când simți că plămânii îți ard sau când vrei să amâni alergarea de dimineață pentru că „e prea devreme”, gândește-te la Logan Noble. El avea toate motivele din lume să nu încerce niciodată, dar a ales să o facă oricum.