Eu nu uit de unde am plecat. Primul meu concurs de triatlon a debutat cu șoc și groază, mai ales la proba de înot. De atunci, am mai căpătat un pic de experiență.

Fără Asfalt 2012 a fost un concurs perfect din punct de vedere al condițiilor meteo. Apa a fost un pic rece, dar nu s-a comparat cu sloiurile printre care am înotat anul trecut :). A fost soare, iar asta a compensat orice neajuns, pentru că traseul de bicicletă a fost 99,9% uscat.

M-am clasat pe locul 11 din 35 la categoria de vâstă 30-35 de ani și pe locul 43 din 140 la nivelul clasamentului general, proba scurta (750 m înot, 6 km alergare, 33 km).

Dintre cele trei probe, cea de bicicletă mi-a plăcut cel mai mult, deși asta-i proba la care am prestat cel mai slab. Timpii mei: înot 22 min, alergare 32’49”, bicicletă 1h43’08”. Ca idee, câștigătorul categoriei de vârstă în cadrul căreia am concurat și eu, Andras Kovacs, a făcut 17’46” la înot, 30’27” la alergare și 1h23’46” la bicicletă.

Nu-i cel mai rău rezultat, având în vedere că vin după o operație de hernie, care mi-a cauzat o creștere monstruoasă în greutate, și după o entorsă la genunchiul drept, care m-a ținut pe bară o lună de zile, cu piciorul în ghips (astea sunt scuzele pe care le servesc atunci când cineva îmi spune că m-am clasat prost).

Proba de înot

Știu că proba de înot te poate stoarce de energie atât de tare, încât să nu mai fii în stare să te ții pe picioarele tale la celelalte două probe. Mai știu că proba de înot poate face diferența doar în cazul celor care se bat pentru podium. De aceea, am luat-o ușor. Nu știu cum am făcut, însă n-am primit coate și picioare, dar am dat, motiv pentru care îmi cer scuze.

La un moment dat, eram între doi înotători care parcă vroiau pur și simplu să mă transforme într-o felie de șuncă presată. A fost singurul moment în care am accelerat în apă. S-a lăsat cu câteva lovituri, evident, neintenționate.

Am ieșit din apă, după 750 de metri de înot, în urma marelui câștigător, Ciprian Bălănescu, care înotase 1,5 km în 16’12”. De fapt, am ieșit în urma multor concurenți care participau la tura lungă. Singura consolare a fost faptul că, uitându-mă înapoi, am văzut că mai erau destui în apă.

Alergarea

Proba de alergare a fost pe malul mării, la dus, între 2Mai și Vama Veche. Terenul era super accidentat și trebuia să fii foarte atent pe unde pășești. Întoarcerea s-a făcut pe faleză, pe pământ bătătorit. Acolo i-am dat blăniță și am reușit, la un moment dat, să alerg cu cinci minute pe kilometru. Evident, performanța mea va provoca zâmbete profesioniste, dar eu sunt mulțumit de cum am evoluat în această probă, la cele 94 de kg ale mele.

Spre sfârșitul probei de alergare mai exista o porțiune de plajă asoratată cu bolovani. Am călcat strâmb cu piciorul drept și m-a durut atât de tare încât am urlat. Concurentul din fața mea, fair play, s-a întors imediat să mă ajute, gest pentru care-i mulțumesc. I-am făcut semn să-și continue cursa, iar eu, șontâc, șontâc, am continuat. După 20 de metri mi-am reintrat în ritm. Din fericire nu s-a lăsat cu nicio accidentare, până la urmă.

Bicicleta

Eu sunt Biciclistul.ro :), iar proba mea favorită la triatlon este, ați ghicit, bicicleta. Am tras cât am putut de tare. Am luat câte un gel la fiecare 15-20 de minute. Am băut, tot așa, la intervale regulate. Din păcate, pe la kilometrul 12-13, după cum arăta ceasul meu, m-au prins niște crampe teribile. Au fost atât de dureroase și insistente încât a trebuit să mă dau jos de pe bicicletă. N-am fost în stare, vreo 4-5 minute, decât să merg. Pe urmă, încet, încet, am început să pedalez, însă n-am mai atins ritmul care m-a consacrat 🙂 în primii kilometri.

Cele mai demotivante momente au fost cele în care am fost depășit de concurenți care participau la tura lungă, Adică, după ce că înotaseră și alergaseră dublu mă și întreceau! Îmi amintesc de Radu Marga, de Cristi Bornaz și de Sorin Boriceanu. Sunt sigur că au mai fost și alții.

Până la urmă, pe ultimii 10 km au început să-și facă efectul gelurile și am accelerat cât am putut de tare. Am avut o viteză medie de 18,5 km pe oră. Viteza maximă a fost de 41,9 km pe oră (probabil la vale).

Concluzii

Fără Asfalt 2012 concurează în mod cert la cel mai frumos concurs din 2012. A avut de toate: vreme bună, adrenalină, organizare fără reproșuri, voie bună, emoții. Anul viitor mă înscriu la proba olimpică.

Unde găsiți fotografii

Apar tot mai multe fotografii de la Fără Asfalt 2012. Dacă nu le-ați descoperit pe toate, vă invit s-o faceți acum:

• pe pagina de Facebook a Biciclistului am urcat un album de la proba de înot. Sunt peste 200 de fotografii, poate vă regăsiți;
• Dragoș Ion a făcut niște fotografii super mișto. Păcat că sunt atât de puține :).
• Mugurel Frățilă, de fapt, fratele lui, Laurențiu Frățilă, a urcat, iarăși, câteva poze.
• Florian Răducanu a pus pe Facebook peste 600 de poze.
• Vlad Constantinescu are peste 900 de poze, urcate pe contul de Picasa al lui Tudor Vlad.