Florin Simion este inițiatorul TTR-urilor, antrenamente de alergare destinate amatorilor, dar pentru care se face și un clasament. Adică, sunt pe sistemul ne încălzim, ne antrenăm, dar mai și fugim contra cronometru, să vedem care-i mai zmeu.
Numai un om pasionat de alergare putea fi inițiatorul unui astfel de grup. Alergarea a intrat în viața lui Florin Simion încă din clasele primare, când proba lui preferată era ”rezistența”.
A existat și o doua etapă a relației lui cu alergarea, în urmă cu 20 de ani (Florin Simion are în prezent 38 de ani), când a alergat la primele crosuri.
”Pe atunci nu aveam nicio informație utilă legată de cum să alerg”, spune Florin.
A treia etapă din tandemul alergare/Florin Simion a început în aprilie 2011, când a alergat primul său maraton de șosea, pentru care s-a antrenat în mod special.
”Cu această ocazie am început să mă preocup de antrenamente, alimentație și echipament”, ne-a spus el.
Primul său maraton a fost totuși unul montan, cu doi ani înaintea celui pe șosea, în 2009, la Maraton Piatra Craiului (MPC). În 2010 a participat din nou la MPC și la Ciucaș Trail Running (actualul Ciucaș X3).
Am găsit o consemnare pe site-ul Ro Club Maraton despre acele concursuri.
”…m-am prezentat în echipament de munte (bocanci, pantaloni de munte, hanorac polar, rucsac măricel”, spunea Florin despre prima sa participare la Maraton Piatra Craiului.
”Am terminat puțin sub 8 ore, cu crampe și întinderi. Exact la fel s-a întâmplat la MPC și în 2010. Tot în 2010 am avut un alt maraton montan, Ciucaș Trail Running (6h45), tot cu bocanci și crampe”, mai spunea Florin Simion.
Cu bocanci sau nu, Florin a dovedit o voință impresionantă, iar pasiunea sa pentru alergare a continuat și în anii care au urmat. Are peste 400 de curse de alergare la care a trecut linia de finish.
”Nu am abandonat niciodată în cursele mele (din care 143 de maratoane, peste 20 de ultramaratoane). Ținta mea e să nu abandonez niciodată. Am avut momente grele, am fost la pământ, dar am crezut că pot să revin și uneori am câștigat curse revenind după momente foarte grele”, a spus Florin Simion.
În 2015, în cadrul Ultramaratonului Transfăgărășan, care avea un traseu de 64 km, Florin a rămas fără energie. S-a întâmplat după kilometrul 50, în urcare. S-a oprit cinci minute în vârful pantei de la Bâlea, a mâncat și a băut tot ce-a găsit, după care i-au trecut amețelile. Era pe primul loc și a crezut cu tărie că-și va reveni. Și așa a fost, locul 2 se apropiase la două minute de el, dar până la finish a reușit să-și mărească avansul la cinci minute, câștigând o cursă epuizantă.
Sună a sportiv profesionist? Sună. Există însă o diferență, pe care Florin Simion o face, nu confundă voința cu disciplina.
”Disciplina este extrem de importantă pentru a putea obține maximul din ceea ce îți dorești. Eu, totuși, nu-mi propun mereu să fiu disciplinat. Până la urmă, alergarea este o pasiune care îmi face viața mai plăcută”, spune Florin.
Florin Simion nu e profesionist, dar parcă nici un simplu amator, ca mine. E ceva între. Bunăoară, anul 2018 a fost unul special pentru el, ”cu mai puține reușite, mai puține podiumuri și cupe decât de obicei, însă cu mari realizări”.
În 2018, Florin Simion a devenit vicecampion național la proba de alergare 24h și campion național masters la maraton, categoria 35+. Clubul ”Mișcarea CFR”, din care face parte, l-a numit ”cel mai bun sportiv din anul 2018”, iar acest lucru l-a măgulit peste măsură.
Deviza personală
În timpul unui maraton montan, și-a creat o deviză personală: „Când simți că nu mai poți să mergi, aleargă!”
Cum se antrenează
”Momentan ies și alerg, pur și simplu. Ritmul depinde de starea în care mă aflu. Încerc doar să adun kilometri. În urmă cu câțiva ani efectuam și antrenamente de intensitate, intervale, tempo, fartlek”.
Când aleargă
”Alerg atunci când viața de zi cu zi, în special cea de familie, îmi permite. În general, alerg seara târziu, chiar și noaptea. E mai puțină agitație. Pot gândi în liniște”.
Greșeli din care a învățat
A învățat că hidratarea ocupă un loc foarte important în angrenajul sport-performanță. Se hidratează cu atenție atât la antrenamente, cât și în timpul curselor.
O altă greșeală pe care nu dorește să o repete este renunțarea de a căuta o motivație, care să-l facă să meargă mai departe, să se antreneze, să alerge cu plăcere.
Cel mai greu concurs la care a participat
A participat în 2013 la o ”competiție sălbatică”, Maraton Mureș-Olt. O altă cursă grea i s-a părut TransMaraton, cu un traseu de 84 km.
Cea mai grea cursă de alergare din România
”O cursă foarte grea este Hercules Marathon”, spune Florin. ”Foarte grea mi s-a părut și Maraton Apuseni. Frumusețea naturii și a locurilor îți dau aripi, dar în același timp ai vrea să te oprești.
Cea mai grea cursă din România la care am participat eu a fost la Maratonul Zăpezii, în 2012, la -12 grade Celsius și zăpadă din abudență”.
Cele mai frumoase locuri pentru alergare
A fost fermecat de Muntele Olimp (Olympus Marathon), Valea Cernei (Hercules Marathon) și Coasta de Azur: Nice-Cannes (Marathon des Alpes Maritimes).
Ce pantofi de alergare folosește
”Nu sunt maniac în ceea ce privește încălțările pentru alergare”, spune Florin Simion.
Pentru șosea folosește Saucony și Asics, iar pentru trail Adidas Kanadia.
Ce mănâncă înainte de un concurs
În ziua cursei mănâncă banană și baton de ciocolată.
