Gârboavele XC 2011, primul concurs de mountain bike din Galaţi, a fost mult mai dur decât mă aşteptam, pentru că a plouat iar traseul a fost plină de mocirlă şi pământ afânat care se agăţa cu încăpăţânare de roţile bicicletei până când acestea se blocau. Te opreai, curăţai bicicleta, după 10 metri iar se încărcau roţile de nămol. În consecinţă, mai mult am cărat eu bicicleta, decât m-a cărat ea pe mine. Şi era a naibii de grea încărcată de noroi.
Şi dacă solul impracticabil n-ar fi fost de ajuns, traseul a fost plin de dealuri abrupe, unde era imposibil să urci pe bicicletă. Concursul ăsta ar fi trebuit să se numească Gârboavele Hills. Ar fi fost o mare provocare să urci atâtea pane şi pe uscat, darămite prin mâlitură.
[singlepic id=2165 w=320 h=240 float=none]
Acolo unde nu era mâzgă, pământul era plin de tufe uscate cu ţepi. Am făcut pană de două ori. Prima oară mi s-a întâmplat la roată din faţă, cam după 10 km. N-aveam la mine cameră de rezervă (nu mi se putea întâmpla mie, nu?). A trecut cineva pe lângă mine şi mi-a aruncat din trecere o cameră nouă. N-am apucat să-i reţin chipul, nu mi-a spus numele. Îi mulţumesc pe această cale şi îl rog să mă contacteze, să-i dau banii pe cameră.
A doua pană am făcut-o când mai erau aproximativ 3 km până la sosire. Am mers cam 1 km pe jantă, iar ultimii 2 km am alergat pe lângă bicicletă.
Am auzit că s-a lăsat cu multe abandonuri şi foarte mulţi au făcut pană. Daniel Sărdan a făcut pană de nu mai puţin de patru ori.
Lumea s-a plâns că organizatorii nu au găsit rute alternative, pe care să se poată pedala. S-a mers foarte mult pe jos, la deal, cu bicicleta în cârcă, îngreunată de multe kilograme de nămol. Mai lipseau nişte gloanţe care să ne şuiere pe la urechi şi ar fi fost un antrenament pentru Legiunea Străină în toată regula.
Marian Frunzeanu, locul doi la campionatele naţionale de mountain bike în 2010, s-a oprit după prima tură din cauza traseului impracticabil.
În ceea ce priveşte organizarea, m-a deranjat faptul că a existat un singur punct de alimentare, unde ţi se oferea un păhărel de plastic umplut pe jumătate cu Isostar şi o bucăţică de glucoză. La sosire muream de sete şi n-am putut găsi nici măcar o sticlă de apă plată. Jenant, zic.
[nggallery id=108]
[yframe url=’http://www.youtube.com/watch?v=IhIGqphjLgo’]
Next time 🙂
Vino la campionatele nationale de duatlon de la Snagov.
Am vazut la Vlad Dulea (http://vlad.dulea.ro) pe blog un film cu una dintre coborari, o fi fost drumul prost dar si lipsa de tehnica la multi 🙁
Felicitari Ana! Inca o data, nu-mi vine sa cred ce curata ai terminat cursa 🙂 Eu m-am facut ca un porc.
Mi-a placut mult traseul. Nu ma mai dadusem pe coborari d-astea cu noroi si chiar a fost foarte distractiv. Dealurile le-am urcat aproape numai pe langa bicla. Mi-am desfacut frana fata ca sa nu ma mai ingreunez cu bile de noroi si a fost ok.
Ma asteptam sa fie mult mai usor si nu-mi imaginam ca o sa fac 20 de km in 3 ore 20 :)) Ma consolez cu gandul ca daca nu faceam doua pene terminam in 2:50, hai 3 si ar fi fost mai onorabil.
Pe langa Garboavele Prima Evadare chiar va fi floare la ureche (daca e uscat). Aici am avut noroc ca a iesit soarele si a mai uscat din lutul ala dubios si lipicios.
Cum ai zis şi tu, un traseu ,,cam” impracticabil, din punct de vedere al condiţiilor meteo + o până m-au făcut să mă gândesc foarte bine dacă mai fac şi a două tură, având în vedere că în prima tură am mers 60% pe jos sau încercând să trag bicicletă după mine. Dacă vremea era ok, ecuaţia se schimbă…..zic eu 🙂
În cele din urmă cu bune şi rele, ţin să salut iniţiativă Clubului de ciclism Galaţi pentru organizarea evenimentului.
Trebuia s-o iau, sa fie acolo 🙂
Frumos titlu ! daca era asa chiar incercam sa termin 🙂
Salutare Emilian. Punctul de alimentare cu pricina trebuia atins de 2 ori. o data pe la km 9 si o data pe la km 17 daca nu ma insel. Nici eu nu l-am vazut prima oara si am ajuns abia la km 17 la el. Noroc ca am avut 2 bidoane la mine si nu a fost asa de greu.
Legat de dotarea punctului, eu am ajuns dupa 2 ore (prima tura) si am gasit: banane, lamai, glucoza, isostar, apa (membrii echipei mi-au umplut si bidoanele).
Daniel cred ca a facut pana de vreo 2 ori, eu asa am numarat. S-a mai lasat cu: schimbatoare rupte sau indoite, furci rupte, lanturi rupte… o gramada de alte probleme.
Dar ne-am distrat, am socializat, am facut haz de necaz.
Multumiri organizatorilor ptr pachtul de concurs (cel mai ieftin concurs de pana acum, dar printre cele mai dotate pachete).