1 iulie 2011

După ce trec prin Norderstedt sunt la trei km de Kaltenchn. Mâine încerc să ajung în Danemarca.

2 iulie 2011

Măi copii,

Trebuie să-mi cer scuze, în gura mare, pentru că sunt un ingrat şi un nerecunoscător. Da, eu! Adică, în ziua când am ajuns în Ulm, unde după cum v-am spus eram aşteptat de Anca şi Bogdan, ce s-au gândit cei doi: să-mi ia cadou un trening mai special, McKinley, care conform etichetei rezistă la apă, la vânt şi lasă corpul să respire (adică nu se face condens pe interior, de ai impresia ca eşti într-o saună).

Eu, sătul de reclame, gândindu-mă doar la surplusul de bagaj, am cam dat-o cotită, că de, parcă n-aş fi avut nevoie de el. Până la urmă l-am luat ca să nu-i supăr prea tare. Da’ uite că a venit şi ploaia. Şi ce ploaie, că şoferii îşi dăduseră ştergătoarele la viteză maximă. Şi Ionescu, cu acel costum pe el, mergea liniştit, uscat pe dedesubt, la căldurică şi avea chef să facă poze la cât de frumos se văd picăturile de ploaie sărind în stropi de pe şosea. Păi nu merit eu să … vorba ceea?! Deci, încă o dată scuze şi totodată mulţumiri celor doi mai sus numiţi.

Acu’, io zic că până diseară reuşesc să ajung în Danemarca, mai am numa’ vo’ 70 km (am făcut deja 80 în dimineaţa asta).

Astăzi am avut una din cele mai extraordinare experienţe: am coborât cu bicicleta cu liftul, am trecut printr-un tunel amenajat pe sub un râu, şi am urcat cu liftul pe partea cealaltă. Asta s-a întâmplat în Rendsburg, de unde vă scriu acum.

Hai să auzim de bine, că-mi expiră timpul.

Alles gute ! (adică “toate cele bune”)