Fără îndoială, 2017 este cel mai bun an din cariera triatlonistului Mihai Vigariu. La mijlocul lunii noiembrie a reuşit să se califice în finala mondială de Ironman, de la Kona, cea mai populară competiţie de triatlon pe distanţă lungă din lume, după ce a obţinut locul 3 la Ironman Malaysia, la categoria de vârstă 30-34 de ani. Iar acum patru zile, în Bahrain, Vigariu s-a calificat şi în finala mondială de Half Ironman, după ce a obţinut locul 3 la categoria de vârstă şi 41 la general.
Dacă la Kona este debutant, finala de Half Ironman nu-i este străină, s-a calificat pentru startul acestei competiţii a treia oară consecutiv, ca şi anul trecut, când a luat tot bronz, tot la Bahrain.
Am vorbit cu Mihai Vigariu la scurt timp după ce a trecut linia de finish la IRONMAN 70.3 Middle East Championship Bahrain. Iată care au fost impresiile lui, la cald:
Mihai, te-ai calificat în ambele finale mondiale, Half şi Full Ironman. Te aşteptai la această dublă realizare?
”Am avut un obiectiv foarte clar pentru anul 2017: calificarea la Campionatul Mondial de Ironman din Kona, Hawaii. Astfel că toată pregătirea mea a fost una specifică pentru distanţa lungă, iar cursele pe distanţă semi-lungă au fost strict parte din antrenament, inclusiv cursa de la Campionatul Mondial de Half Ironman din Chattanooga (n.r. – detalii despre cursă), Statele Unite ale Americii, din septembrie 2017”.
”Simţeam că pot să fac asta, aşa că înăuntrul meu mă aşteptam să mă calific la Kona. Apoi am venit în Bahrain să iau startul la un spectacol total aparte. Faptul că am obţinut şi în Bahrain un alt podium şi că acest rezultat mi-a adus calificarea pentru finala Half Ironman 2018, din Africa de Sued, semnifică pentru mine un bonus foarte frumos”.
Ai spus că nu este o surpriză pentru tine faptul că te-ai calificat la Kona, pentru că totul făcea parte dintr-un proiect. Care este marele tău proiect, Mihai?
Este foarte simplu: să muncesc în continuare pentru a obţine cea mai bună versiune a mea.
Nu cred că este important să mă concentrez pe rezultate, ci sunt ferm convins şi ştiu asta, pentru că am trăit-o pe pielea mea, este mult mai important să te afunzi în procesul de creaţie, de devenire, iar apoi toate celelalte apar, ca o consecinţă.
Şi pentru a avea o călătorie mai eficientă şi fructuoasă, am ales şi m-am înconjurat de cei mai buni, am căutat şi am atras toate resursele necesare să pot face lucrurile să se întâmple. Cred că atunci când îţi doreşti ceva cu toată fiinţa ta şi perseverezi în acea credinţă, atunci toate energiile din univers se vor alinia pentru a-ţi facilita materializarea viziunii tale. E simplu, însă e de durată, aşa că trebuie (şi am) încredere orbească în mine, în permanenţă.
Visul meu este să fac parte dintr-o echipă de talie mondială, cu atleţi din elita mondială. Dacă părea ceva total intangibil, acum, după Bahrain, am început să întrezăresc o foarte mică speranţă. Am reuşit să stârnesc atenţia prinţului Sheik El Naser, care a câştigat cursa de la Bahrain, în aceeasi categorie de varstă în care sunt şi eu, 30 – 34 ani. Practic, am avut o întrecere cu el până la kilometrul 65, 70 de la proba de ciclism, când nu am mai putut să mă ţin după el. A fost mult mai bun decât mine, inclusiv pe alergare, unde a fost cu şapte minute mai rapid. Seara, la premiere, am avut prilejul să am o scurtă discuţie cu domnia sa. E cale foarte lungă până departe, însă cum spuneam, nu mă concentrez pe rezultate, ci pe proces, în sine.
Ai făcut ceva diferit în ultimul timp, ai schimbat numărul orelor petrecute la antrenament? Te întreb pentru că, la un moment dat, păreai obosit, prea antrenat. Sau a fost doar impresia mea
Nu, din contră, am crescut numărul orelor de antrenament, pe măsură ce m-am apropiat de cursă, când am avut o încărcare aerobică şi mai mare. Poate că te referi la anumite curse din vară, la care m-ai văzut că trăgeam precum Sharapova, aşa cum m-a etichetat Andrei Ciocan :), însă toate cursele de Half au fost parte din antrenament, de pregătire pentru Full. La acele curse, într-adevăr, am avut un randament mai scăzut, însă chiar dacă mă chinuiam, totul era conform planului.
Care sunt planurile tale pentru 2018? Care va fi mai importantă, finala de la Kona sau cea de Half? Unde vrei să obţii un rezultat mai bun?
Pe lângă sintagma “Living the dream”, pe care o ador, îmi mai place la nebunie şi mă programez foarte mult cu “Neverending dream”. Aşa că voi merge mai departe şi voi trăi visul la nesfârşit.
În mod clar, Kona este cea mai renumită şi râvnită competiţie de Ironman, însă va fi prima mea participare în Hawaii. Voi savura pur şi simplu acest concurs, fără niciun fel de presiune.
Altfel, sunt înscris la Ironman Frankfurt 2018 – m-am înscris imediat a doua zi, după cursa din 2017. Acolo am câteva afaceri nerezolvate cu mine, cu nemţii.