Există competiții la care mergi pentru performanță, altele pentru peisaj și unele pentru comunitate. Rareori ai norocul să găsești un eveniment care le bifează pe toate. Pentru mine, acesta este Triatlon Cluj, care anul acesta a ajuns la a 10-a ediție și a avut statut de Campionat Național de Cross Triathlon. Am plecat de acolo cu un loc 8 la general și un loc 3 la categoria de vârstă 40-49 de ani, dar, mai important, cu o experiență completă și cu dorința de a reveni.
A fost o competiție restrânsă, cu aproape 70 de participanți, însă organizată cu un entuziasm de către clubul Orca, în zona lacului Tarnița, o zonă superbă, pe care merită s-o explorezi pe îndelete. Din păcate, eu am plecat spre casă în aceeași zi, dar acolo e zonă faină pentru camping și pentru bălăceală.
Cursa mea: start cu emoții și revenire în forță
Startul cursei s-a dat din apă care, hai să nu zic că era rece, ci ”răcoritoare”, iar eu am făcut marea greșeală să nu mă încălzesc deloc înainte. Am fost relaxat, am stat de vorbă și m-a luat o toropeală plăcută în timp ce mă uitam la copiii care concurau la proba de aquatlon, ce a avut loc înaintea triatlonului.
Nu am folosit costum de neopren, ci doar niște pantaloni de neopren, ca să mă ajute puțin la flotabilitate, iar în momentul în care am intrat prima oară în apă m-a luat instantaneu dârdâiala. N-am avut ce face, în cinci minute s-a dat startul și a trebuit să mă adaptez din mers.
În primii 300-400 de metri, am fost pe punctul de a mă tăia, respirația mi se blocase și a trebuit să mă opresc de câteva ori să înot bras pentru a-mi reveni. A fost bine că nu m-am panicat. Aropos, vă recomand să citiți un articol pe această temă pe blogul competiției Triathlon Pantelimon, aici: https://triathlon.unstoppable.ro/monstrii-din-adancuri-cum-sa-invingi-teama-de-proba-de-inot-la-triatlon/).
Încet, încet, am depășit această stare de blocaj mi-am găsit un ritm confortabil, pe care l-am păstrat până la sfârșit. Traseul a fost excelent marcat, cu balize mari, pe care le vedeam foarte bine. Am constatat cu surprindere, uitându-mă ulterior pe statistici, că am ieșit din apă cu aproape trei minute mai bine față de ultima mea participare, în 2023. Dacă faci zoom pe fotografia de mai jos se vede și timpul pe care-l aveam în momentul în care am ieșit din apă: 26:11, pe 1431 de metri.
Ciclismul – praf, pietriș și adrenalină la coborâre
În 2023, la participarea mea anterioară, a plouat mult și a fost mult noroi pe traseul de bicicletă. Anul acesta am avut parte de o rută mult mai uscată, presărată pe ici, pe colo cu bălți, dar nimic serios, în sensul că nu am fost deloc în pericol să cad. M-am făcut însă ca un purcel lăsat liber în nămol.
Traseul de bicicletă are în jur de 30 km, cu diferență de nivel 700 de metri, pe care-i urci cam între kilometru 10 și kilometrul 19. Urcarea e prin pădure și este aspră, în unele locuri atât de abruptă încât dacă nu te apleci mult către ghidon n-ai nicio șansă. În plus, e de ajuns să pierzi aderența și să dai în gol o singură dată, că în momentul următor ai și pus piciorul jos. Anul acesta n-a fost cazul la mine, am reușit să rămân pe bicicletă 100% din timp. Urcarea se termină după ce ieși din pădure, în satul Lăpuștești, de unde priveliștea este absolut superbă.
Adevărata provocare a fost însă la coborâre. Următorii 15 km au fost plini de adrenalină, cu viraje strânse, în ac de păr, pe un teren acoperit cu praf și pietriș, unde aderența era minimă. Aici m-au ajutat enorm două lucruri: faptul că am putut lăsa șaua jos și că am dezumflat puțin cauciucurile pentru un plus de aderență. Chiar și așa, diferența față de 2023 nu a fost uriașă, fiind mai rapid cu doar un minut.
Alergarea – lupta cu căldura
Ultima probă, alergarea, a fost grea, în principal din cauza căldurii. Cei 9 km, deși nu aveau o diferență de nivel foarte mare, includeau câteva porțiuni care „îți înmuiau genunchii”. Am reușit să mențin un ritm bun și constant, terminând cu o medie de 5:15 min/km, foarte apropiată de cea din 2023 (5:18 min/km), un rezultat de care sunt mulțumit în contextul condițiilor.
De ce merită să vii la Triatlon Cluj?
Chiar dacă pentru unii Clujul e departe, vă încurajez din suflet să treceți această competiție în calendarul vostru sportiv pentru anul viitor. Nu o să regretați.
Ce mi-a plăcut:
- Traseele – Peisajele sunt incredibile, iar probele sunt perfect echilibrate, potrivite pentru orice triatlonist, indiferent de nivel. Traseul de bicicletă, deși solicitant ca profil, nu este foarte tehnic (i-aș da o notă de 2/5 la dificultate). Dacă vă place MTB-ul, Triatlon Cluj e pentru voi.
- Organizatorii – Foarte calmi (ca la Cluj, nu?), sufletiști și profund interesați de starea de bine a concurenților.
- Atmosfera – Unele concursuri îți intră la inimă și datorită oamenilor. La Triatlon Cluj m-am simțit ca între prieteni, într-o comunitate unită de aceeași pasiune. Iar gulașul de la final a fost atât de bun, încât am cerut mai multe porții, prefăcându-mă că sunt la prima :).
Abia aștept să revin și la anul. Îmi plac probele, mi se potrivesc și, mai presus de toate, îmi place energia acestui loc. Ne vedem la Tarnița în 2026!
