Rafal Majka a mai spălat din păcatele echipei Tinkoff-Saxo, care l-a pierdut pe Alberto Contador în Turul Franţei, şi a ieşit în evidenţă câştigând etapa a 14-a, după un efort solo extenuant. Polonezul a făcut parte dintr-o evadare timpurie, de care s-a desprins când mai erau 10 km din etapă, reuşind să se menţină la conducere şi să câştige cu italianul Vincenzo Nibali suflându-i în ceafă.
Vincenzo Nibali a atacat când mai erau 3 km şi, din grupul următorilor lui Majka nu l-a urmat nimeni, în afară de Jean-Christophe Peraud, care a rămas în roata sa până la linia de finish. La un moment dat am avut impresia că italianul îl va ajunge din urmă pe Majka, dar polonezul a reuşit să se menţină în vârf, cu preţul unui efort extraordinar. În orice caz, Vincenzo Nibali şi-a atins scopul, s-a distanţat şi mai mult în clasamentul general faţă de urmăritorii săi principali.
Ce mi s-a părut interesant este faptul că prezenţa lui Majka în Turul Franţei a fost posibilă în ultima secundă, ca o soluţie pentru înlocuirea lui Roman Kreuziger, care se află sub o anchetă pentru că paşaportul său biologic a înregistrat valori anormale.
Majka a participat anul acesta în Turul Italiei, unde s-a clasat pe locul 6 şi a venit în Turul Franţei destul de obosit, având în vedere că Turul Italiei a fost în mai. A fost prima sa victorie de etapă într-un mare tur.
“Este prima victorie a carierei mele”, a spus Majka. “Întotdeauna vin pe locul doi sau trei, dar astăzi am ştiut că trebuie să atac, pentru că dacă nu aş fi făcut-o sigur m-ar fi bătut cineva la final. Am fost nevoit să lupt şi am câştigat”.
Mie mi s-a părut că Vincenzo Nibali l-ar fi putut ajunge din urmă pe Majka, dar că italianul i-a permis acestuia să câştige, pentru a câştiga simpatia echipei Tinkoff-Saxo. A fost pragmatic, şi-a atins scopul, de a se distanţa şi mai mult în clasamentul general. A câştigat (timp) fără să fie lacom. Asta mi se pare o calitate.