Nimic nu-i mai dezgustător, când vine vorba de mocirle :), decât mocirla de Bucureşti. Şi nici nu cred că mai există în lumea asta ceva asemănător.
În Bucureşti, când plouă, se formează o mâzgă toxică. Nu m-aş mira dacă pe străzi ar apărea Ţestoasele Ninja. Sigur s-ar găsi o explicaţie raţională, potrivit căreia au luat naştere pentru că un copil le-a scăpat din borcan şi broscuţele au luat contact cu mâzga bucureşteană.
M-am făcut ca un porc şi, fără ruşine, m-am afişat astfel la serviciu. Ştie lumea că sunt biciclist şi am o scuză 🙂
Uite, aşa arată rucsacul meu după ziua de azi, chiar dacă am montat o apărătoare de spate la bicicletă.
Ah, şi să nu uit. Să nu vă faceţi iluzii că hainele îşi vor mai recăpătă vreodată prospeţimea pe care au avut-o când erau curate. După ce au luat contact cu apa din Bucureşti, vor rămâne pătate pentru totdeauna, indiferent ce aţi face.
In cazul asta, condoleante pentru ghiozdan :)))
sa incerci si cu o pereche de aparatori … gen la roti … am inteles ca ajuta 😀