Vineri seară am fost la concurs, în parcul IOR, la prima ediție a Bucharest After9Cross, o competiție marca Runfest, platformă coordonată de MPG.

Am luat startul după ora 21.30, alături de sute de alergători (și mai ales alergătoare) toți echipați cu accesorii luminoase, fosforescente, formând o mare de licurici bipezi.

Eu aveam de alergat 9,5 km (au fost până la urmă 10,15) în jurul lacului IOR și aveam de gând să-i parcurg într-un ritm moderat, să mă bucur de răcoarea nopții și de fluxul de alergători ce a umplut aleile parcului.

La start am râs și am glumit, mă prefăceam că nu știu pe unde s-o apuc sau că nu mai pot să alerg, deși aveam 7 minute pe kilometru. Pe urmă însă m-a luat valul și n-am mai avut chef de vorbă.

Mă așteptam să ne împiedicăm de toți cetățenii ieșiți la plimbare în parc, dar n-am avut parte de astfel de obstacole. Lumea a fost civilizată, ne-a făcut loc, n-am auzit niciun comentariu, nicio înjurătură. Ba, din contră, am văzut copii pe margine care întindeau mâinile să batem palmele cu ei, care ne încurajau și ne admirau.

Eram ca un râu luminos în jurul lacului. După primul kilometru mi-am dat drumul la picioare în curând am ajuns la o viteză care mă sufoca, nu mă lăsa să respir, îmi sugea toată energia din picioare. Și, colac peste pupăză, am avut parte și de urcări, trei pe fiecare tur. Nu fuseseră anunțate, motiv pentru care m-au luat prin surprindere și, totodată m-au demoralizat.

Până la urmă am terminat extenuat cursa, 10,15 km în 52 de minute. Am avut puls mediu 171, maxim 184, dar eu mi-am simțit inima în gât pe toată durata cursei, credeam că am 200. Nu m-am mai urcat pe cântar de câteva luni, dar studiindu-mi burtoiul estimez că am ajuns pe la 97 kg. Asta și faptul că nu am avut mai multe antrenamente în picioare m-au făcut să obțin un loc călduț în clasament, dar per total sunt mulțumit. M-am clasat pe locul 73 din 340 de concurenți și pe locul 22 la categoria de vârstă 30-39 de ani.

Ce mi-a plăcut

• Atmosfera de sărbătoare, multă lumină, bună dispoziție, oameni veseli, muzică, relaxare;
• Foarte mulți voluntari, puși acolo unde trebuie, care te direcționau pe drumul corect, chiar și în zonele în care nu exista lumină stradală (nu toate aleile din IOR au felinare funcționale);
• Zona de hidratare a fost îmbelșugată și disponibilă chiar înainte de start. A fost apă, băutură Isostar, napolitane, fructe, suc acidulat și rece, banane etc. Nu se uita nimeni critic la tine dacă luai mai mult de un pahar;
• Organizarea ca la carte – se vede că MPG face multe concursuri, oamenii știu ce au de făcut, nu există blocaje, întreruperi sau nelămuriri.

Ce nu mi-a plăcut

• Urcările
• Urcările
• Urcările

P.S. Urcările nu au fost foarte lungi, dar chiar și așa, le urăsc :).