Acesta este un articol scris de Radu Dumitru, mai cunoscut în blogosferă ca nwradu, pe al cărui blog vă recomand să intraţi. Radu scrie review-uri excelente despre gadgeturi, de care te poţi folosi atunci când vrei să achiziţionezi ceva, pune nişte poze cu mâncăruri de îţi lasă gura apă, şi observă şi surprinde într-un mod original şi convingător. Într-o idee, Radu scrie foarte bine. Şi, nu în ultimul rând, Radu călătoreşte şi ţine jurnale de călătorie. Recent a fost în Spania şi a fost de acord să scrie despre ce înseamnă bicicleta acolo. Mulţumesc Radu!
Când m-am întors din concediul petrecut prin mai multe oraşe din Spania, Emilian m-a rugat să spun câteva cuvinte despre “soarta” bicicliştilor de prin această ţară. Cum sunt, câţi sunt, dacă au cricul pe stânga precum la noi sau pe dreapta ca la englezi. Iată raportul meu de activitate.
Spania nu e genul de ţară în care să exclami “frate, câţi biciclişti!”. Sunt mult peste noi la capitolul acesta, bicicletele sunt utilizate de foarte multă lume şi nu doar pentru recreaţie, ci în principal pentru deplasare la muncă prin oraşele aglomerate, au benzi speciale, marcaje, suporţi unde să le lege. Nu ajung la nivelul Olandei (sau al Chinei), unde sunt milioane de biciclete, ci oarecum normali la acest capitol.
Mi-a plăcut să văd oameni de toate felurile pe bicicletă: copii şi tineri; femei şi bărbaţi; îmbrăcaţi sport sau la costum şi cravată (nu glumesc), în şort sau în rochie elegantă de zi. Bicicleta nu e o ciudăţeni pentru nimeni, ci un mod eficient şi logic de a scăpa de aglomeraţia din trafic. Iar spre deosebire de noi, majoritatea spaniolilor nu se aruncă să-şi ia mounain-bike, ci sunt conştienţi că folosesc bicicletele pentru deplasare în oraş şi nu le e ruşine să se arate cu una cu coş de cumpărături, 1 sau 3 viteze şi forma clasică de biciclete de oraş.
În Barcelona am găsit un sistem organizat de transport public cu bicicleta, ca să-i spun aşa. Pe scurt, plăteşti un abonament lunar şi primeşti un card cu care poţi ridica (debloca) orice bicicletă pusă la dispoziţia publicului într-una din staţiile speciale din oraş.
Cam câte biciclete sunt într-o astfel de staţie? Minim 20.
Cam câte staţii sunt în Barcelona? Multe. Număraţi, dacă aveţi răbdare, punctele roşii de pe harta de mai jos. Atât de multe.
Iată şi un detaliu de pe stâlpul acelei staţii, pentru a vă arăta că numai în Piaţa Catalunia erau patru staţii şi un total de 14 în acea zonă.
Mi s-a părut o idee grozavă. Mii de biciclete disponibile oriunde în oraş, pentru doar câţiva euro pe lună. Şi ca turist e o idee bună să le utilizezi, pentru o vizită pe cont propriu cu siguranţă merită să te interesezi de tarife şi posibilităţi.
trebuie sa il incerci si pe cel de la paris (velib), e mai misto 🙂
1. in paris oricine poate sa faca abonament (nu doar rezidentii), 1,7 zile, 1 an; iti trebuie doar un card
2. sunt mai multe statii
3. biclele mi se par mai misto, mai solide chiar daca sunt f grele
totusi si cel din bcn e f misto, s-a umplut europa de genul asta de initiative, am vazut in foarte multe orase
Trebuie sa te corectez , turistii nu pot sa foloseasca acele biciclete intrucat sunt disponibile doar rezidentilor si sistemul este pe baza de cartela magnetica ce o ridici si incarci in baza unui abonament lunar la primarie 🙂