După ce s-a terminat Turul Frantei 2011 parcă am rămas cu un gol în mine. Toate atmosfera din jurul concursului m-a prins foarte tare. De-abia aştept ediţia din 2012 🙂
Încet, încet încep să se cearnă însă în mine momente pe care le-am depăşit în viteză, pe care n-am avut timp să le analizez sau care mi-au scăpat.
Spre exemplu, mi-a scăpat lecţia de viaţă pe care a oferit-o în Tur ciclistul Laurens Ten Dam, din echipa Rabobank, care a avut un accident teribil în etapa a 14-a.
Multă lume a crezut că danezul nu va putea termina Turul, după ce a fost azvârlit din bicicleta sa Giant TCR Advanced SL.
Nu numai că a reuşit să termine etapa a 14-a, dar a dus la bun sfârşit Turul şi s-a clasat pe locul 58. Laurens Ten Dam a oferit o lecţie dură de viaţă, impresionantă.
Danezul a avut nevoie de opt copci, cu 25 mai puţine decât Hoogerland, şi, din fericire, nu s-a ales cu nicio fractură. Când a fost întrebat dacă doreşte să continue, Ten Dam i-a spus managerului său:
“Nu abandonezi Turul din cauza unei buze sparte”
Da, prietene. Ten Dam si Hoogerland, doi profesori. Plus Jens Voigt, care n-a mai patit nimic anul asta (slava Domnului!), dar imi aduc aminte acum 2 ani cand a cazut pe coborare si s-a facut varza, cu fractura de mandibula & shit, dar a revenit anul urmator, in ciuda a celor 40 de ani, pentru ca “nu putea lumea sa isi aduca aminte de mine ca mi-am incheiat cariera din cauza unei cazaturi”