Winter TriChallenge: Am fost ca Fulger McQueen

Winter TriChallenge, primul triatlon din 2013, mi-a adus o mare satisfacție: am reușit o alergare foarte bună.

Știam că la proba de alergare mă voi descurca cel mai bine, pentru simplul motiv că m-am antrenat constant, încă de la începutul anului. Ca idee, în ianuarie și februarie am alergat 324 de kilometri, mânat de dorința de a slăbi. Vreau să ajung la 80 de kg, iar cele 95 pe care le am acum mă trag mult înapoi la alergare.

La antrenamente am o medie de aproximativ 5’30” pe kilometru. Mă gândeam că la concurs voi reuși o medie de 5 minute pe kilometru, împins de la spate de andrenalina pe care ți-o insuflă spiritul competițional, dar situația din teren a fost chiar mai roză de-atât :).

Înainte de start, în timp ce toată lumea era la ședința tehnică, unde se explica regulamentul concursului, am avut inspirația să ies la încălzire, alături de Emil Bituleanu. Am alergat împreună aproape 3 kilometri și ne-am pus sângele în mișcare. La  întoarcere, am mai așteptat câteva minute și s-a dat startul, deci am avut o sincronizare perfectă.

S-a plecat tare. A fost puțină înghesuială pe o porțiune de vreo 50 de metri de pâmânt noroios cu băltoace din loc în loc, dar pe urmă a venit asfaltul, unde am apăsat pedala de accelerație. Primul kilometru a fost cel mai rapid: 4’39”. M-am uitat la ceas și nu-mi venea să cred. Alergam într-un ritm nebunesc, pentru mastodonțimea mea, și nu mă resimțeam foarte tare. Am continuat, deci, ca Fulger McQueen :).

Și-am avut așa:

• Kilometrul 1 – 4:39
• Kilometrul 2 – 4:43
• Kilometrul 3 – 4:39
• Kilometrul 4 – 4:48
• Kilometrul 5 – 4:41
• Kilometrul 6 – 4:49

Potrivit Garminului meu, proba de alergare a avut 6,85 km, pe care i-am parcurs în 32 de minute și 39 de secunde, cu o medie de 4’48” pe kilometru. Vrrrrrrum!

La  proba de bicicletă lucrurile au stat puțin diferit. Am avut viteza lui Bucșă. S-a  văzut faptul că nu am avut antrenamente în picioare. Am tras tare la alergare, cu toate că știam că triatlonul trebuie gândit ca la  șah: nu ai voie să dai tot ce poți la o probă, pentru că la celelalte probe clachezi.

Prin urmare, 12 km i-am parcurs în 31 de minute. Am încercat să mențin un ritm constant, la o viteză cât mai ridicată, dar mi-a ieșit o viteză medie de doar 22,7 km/h. Noroc că am avut o bicicletă bună și ușoară (din oferta de închirieri de la Aventuria), că altfel nu mai terminam proba de bicicletă.

Tot ce câștigasem la alergare s-a anulat la proba de bicicletă. Emil Bituleanu, spre exemplu, m-a ajuns din urmă la bicicletă, chiar la sfârșitul probei, pentru ca mai apoi să-mi dea în față vreo trei, patru bazine.

Am găsit și un filmuleț făcut de Matei Dogeanu, în timpul probei de ciclism.

La proba de înot eram sfârșit.  Îmi simțeam brațele grele, mă dureau mușchii și aveam de parcurs 10 bazine! Nu mai înotasem de anul trecut, de  prin noiembrie. Am fost depășit de nenumărate ori, inclusiv de una din surorile David, care mi-a tras câteva capace sănătoase și m-a făcut să iau o gură sănătoasă de apă. La cum înotam meritam niște palme după ceafă, recunosc.

Fotografii Winter TriChallenge făcute de Sportlocal.ro (Vlad Dulea a fost la datorie toată ziua)

Am terminat concursul cu un timp de 1h24′ și m-am clasat pe locul 74 la general, pe la jumătatea clasamentului.

Rezultate oficiale Winter TriChallenge

Am primit cea mai specială diplomă. Este semnată de Vlad Stoica, de la Smart Atletic, organizatorul concursului, de Adrian Nanulescu, șeful Federației Române de Triatlon, și de Cristian Luțic, câștigătorul  Winter TriChallenge.

Următoarele articole legate de Winter TriChallenge vor fi despre organizarea concursului și despre Cristian Luțic, cu care am avut ocazia  să stau de vorbă mai pe îndelete pe drumul spre casă.