Am fost cu Vlăduț la concursul Micii Velotecavaleri

Ieri am fost cu Vlăduț în parcul Izvor la concursul Micii Velotecavaleri, un concurs de  ciclism pentru copii organizat de către magazinul Veloteca, în parteneriat cu Federația Română de Ciclism. Am aflat de concurs  de la niște prieteni, care auziseră și ei de la niște prieteni și tot așa. Concursul a avut loc în cadrul festivalului BikeFest. Știam că întrecerea va începe la  ora 12.00, iar înscrierile  se făceau până la maximum ora 11.00. Precauți, am plecat devreme de acasă, așa că la 10.30 eram acolo.  Ne-am înscris rapid  și ne-am pus pe așteptat. În jurul nostru era un vacarm de nedescris, provenit în mare parte de la standul WordClass, care venise acolo cu multe biciclete staționare și care susținea antrenamente de ciclism pe muzică cu bași mulți și cu wații dați la maximum. Era atât de tare că nu-ți auzeai nici gândurile. Și au ținut-o așa până la ora 16.00. Ghinionul nostru a fost că standul WorldClass era așezat chiar lângă locul de desfășurare al concursului Micii Velotecavaleri. Nu se mai auzea nimic, n-am putut să ne încurajăm copiii și n-am putut să auzim ce spuneau organizatorii, ale căror boxe erau net inferioare celor de la WorldClass. Am înțeles că s-a dus cineva la wordclasiști să le spună să dea muzica aia nenorocită mai încet, dar n-a găsit niciun gram de înțelegere. Vlăduț și prietenii lui și-au găsit însă de lucru până când  a început concursul.   Concursul a început cu întârziere, după ora 12.00, moment în care ajunsesem puțin la limita răbdării, din cauza gălăgiei infernale pe care o făcea WorldClass cu stupizenia lor de clasă de ciclism. Poate că sunt cam dur, dar pur și simplu era prea tare. Păcat că nu s-au putut înțelege WorldClass și Veloteca, doar se aflau acolo în cadrul aceluiași festival, Bike Fest, nu în cadrul evenimentului WorldClass.

Un format interesant

Mi-a plăcut formatul concursului Micii Velotecavaleri. Au fost două probe. Prima era de viteză, pe o distanță de aproximativ 200 de metri, cu întoarcere după 100 de metri parcurși în linie dreaptă. Micii cicliști erau cronometrați și plecau câte doi. A doua probă a fost de îndemânare. Copiii trebuiau să facă slalom printre jaloane, să întoarcă și să treacă printre niște scânduri. Asta era tot. La sfârșit, cine avea cel mai bun timp câștiga. Vlăduț n-a prins podiumul, dar s-a mișcat bine. A terminat concursul în 1’21”, la doar șapte secunde de locul trei. A fost o luptă strânsă!

Câteva declarații la cald, din partea lui Vlăduț:

Concursul a fost frumos. M-am simțit minunat. Eu vreau o bicicletă cu schimbător de viteze, ca să câștig numai eu.

Micii Velotecavaleri a fost un concurs fără taxă de participare. Nu voi comenta nimic în ceea ce privește organizarea și salut inițiativa Veloteca.

Am văzut mulți copii la acest concurs, mult entuziasm, mulți părinți emoționați. Până la urmă, asta-i tot ceea ce contează, bucuria copilului de a participa, de a se întrece și de a învăța ceva. Mi se par foarte instructive aceste competiții, pentru că îi scot pe cei mici din coconul părintesc și îi pun față în față cu realitatea cu care se vor confrunta mai târziu.

Un album cu mai multe fotografii puteți găsi pe pagina de Facebook a Biciclistului.