Sâmbătă dimineaţă am participat la Bucharest Old Town Race, cursa de 10 km unde, ca să spulber suspansul încă din faşă, m-am clasat pe locul 24 din 217. Am scos cel mai bun rezultat din acest an şi mi-am bătut toate recordurile de până acum din cariera mea de sportiv amator. Respectiv:

• Testul Cooper (cât de mult alergi în 12 minute): 3.04 km. Cică aş putea să fiu arbitru în campionatul românesc, ăsta-i baremul minim pentru arbitri
• 1 km: 03m:44s
• 3 km: 11m:51s
• 5 km: 20m:19s
• Mi-aş fi bătut probabil şi recordul la 10 km, dar cursa aceasta a avut 9,8 km, pe care i-am parcurs în 41m:59s.

Puteţi vedea aici toate detaliile tehnice.

Cum a fost cursa

Ştiam că voi alerga mai tare decât la antrenamente, dar nu mi-am închipuit că la cele 93 de kg, cât aveam în dimineaţa cursei, voi reuşi să alerg cel mai rapid kilometru în 03m47s. Nici în visele mele cele mai frumoase nu aş fi îndrăznit să sper aşa ceva.

Eram sceptic cu privire la acest concurs, pentru că urma să alerg pe străzile din Centrul Vechi al Bucureştiului, iar circulaţia pietonală urma să se desfăşoare normal, fără niciun fel de restricţii. Totuşi, organizatorii Old Town Race au fost prevăzători şi au avut mulţi voluntari care ţineau lumea la o parte şi care te şi ajutau cu direcţionarea. N-am avut niciun fel de probleme cu pietonii, nu m-a încurcat nimeni.

La strat m-am poziţionat în rândul al treilea, cam în primii 30 aş spune, chiar în spatele lui Andrei Roşu, aflat în rândul al doilea. S-a plecat foarte, foarte tare. Primul kilometru l-am făcut în 04m04s, iar al doilea în 03m47s. Am încercat să mă ţin după Andrei, însă n-am avut nicio şansă. L-am avut în câmpul vizual în primii trei, patru kilometri, pe urmă a dispărut. Am văzut că s-a clasat pe locul 10.

Traseul a fost foarte tehnic. Am avut parte de multe urcări, dar şi de multe coborâri, unde reuşeam să-mi reglez pulsul şi, în acelaşi timp, să alerg foarte repede. Dificile, pe lângă urcări, erau şi curbele, multe dintre ele foarte strânse, cu întoarceri aproape complete. Te cam secătuiau de energie întoarcerile astea.

Până la sfârşitul cursei am fost depăşit de vreo trei, patru concurenţi, printre care se afla şi doctorul Şerban Damian, care se află într-o formă excelentă. De altfel, am văzut că a obţinut de curând şi un record personal la Maratonul de la Roma.

Spre sfârşit îmi cam pierdusem suflul. La kilometrul şase am avut ritmul cel mai slab (04m:34s), pe care l-am înregistrat şi la kilometrul nouă. Aveam buzele uscate, nu mai puteam înghiţi saliva şi mi se părea că mă înec, eram secătuit. Norocul meu a fost finish-ul :).

Câştigătorul, Cristi Luţic, a scos 33 de minute.

Organizare foarte bună

Organizarea a fost impecabilă, n-am nimic de comentat. Traseul era marcat cu benzi, voluntarii erau peste tot, n-am avut în niciun moment vreo nelămurie, cu toate că nu am asistat la şedinţa tehnică (dacă s-a ţinut aşa ceva) şi nici nu am studiat cu atenţie traseul în prealabil.

Mi-a plăcut foarte mult şi aplicaţia pentru Facebook, care mi-a publicat fotografii, chiar în timp ce alergam. Albumul poate fi văzut aici.