Am lăsat capul pe spate şi m-am uitat în sus, spre coşul de baschet, care părea la ani lumină de mine. “Nici într-o sută de ani nu voi reuşi să înscriu din poziţia asta”, m-am gândit, iar ideea probabil că mi s-a transpus pe chip, pentru că cei care mă priveau au surâs îngăduitor.
Mă aflam în sala de sport Antilopa, care se află într-o hală imensă de la marginea Bucureştiului, în cartierul Pantelimon, unde urma să joc baschet într-un context cu totul şi cu totul special. Am acceptat provocarea, alături de alţi voluntari din cadrul companiei Vodafone România, de a juca baschet într-un scaun rulant, alăturii de sportivii de la Fundaţia Motivation România, pe care soarta i-a ţintuit, fără să-i întrebe dacă îşi doresc, în aceste scaune manevrabile. Nu am jucat împotriva lor, pentru că n-am fi avut nicio şansă, ci am format echipe mixte, astfel încât să existe un echilibru de bun simţ în teren.
A fost greu? A fost cel mai solicitant meci de baschet pe care l-am jucat în viaţa mea!
Citiţi restul articolului pe blogul Fundaţiei Vodafone România
