De ce există publicitate pe acest blog, explicaţii pe înţelesul idioţilor

Deunăzi, m-am tot lovit de sfânta revoltă a unor feisbucişti, nemulţumiţi că acest blog ar putea câştiga ceva în urma publicităţii. Haterii sunt preocupaţi excesiv de “imensele avantaje” pe care le obţine Biciclistul.ro, de altfel unul dintre cele mai populare bloguri din România pe nişa lui. 

Şi pentru că suspiciunea e boală naţională şi în mod cert idioţii vin în valuri, vreau să lămuresc această chestiune, chiar dacă nu-mi fac iluzia că mă voi fi făcut înţeles. Voi rămâne însă cu acest text, care la viitoarele vociferări mă va scăpa de corvoada de a purta discuţii inutile.

Să începem.

Conţinutul acestui blog este constituit 99% din text, ceea ce înseamnă că, surpriză, existenţa lui se datorează scrisului. Biciclistul.ro este un al doilea job, nu-mi câştig existenţa din el, dar o mare parte din timpul meu liber îi este dedicat.

Muncesc zilnic la blog, chiar şi când plec în vacanţă. Uneori îmi pierd nopţile pentru a scrie articole cât mai documentate şi relevante, chiar dacă unora le stau în gât rândurile mele.

Cine sunt eu? Sunt cel care încearcă să înveţe din greşeli şi să scoată  în evidenţă esenţialul în materialele pe care le scrie. De asemenea, încerc să fiu precis, să înregistrez şi să notez cu acurateţe ceea ce-mi spun oamenii, peste care mă străduiesc să adaug date cât mai relevante de ansamblu şi context. Mă feresc de presupuneri, chiar dacă de cele mai multe ori există şanse să am dreptate dacă le-aş formula, sunt suspicios faţă de toate sursele şi las deoparte prejudecăţile.

Este de neimaginat că profit de pe urma acestui blog? Ar trebui să trimit la plimbare companiile care-mi oferă anumite avantaje, fie ele materiale sau financiare? Cât de încuiat să fii încât să răspunzi afirmativ la această întrebare, să ignori o practică publicitară consacrată de peste 100 de ani? Scriu pentru tine, scriu pentru oricine, dar nu am voie să primesc nimic? Asta e o aberaţie!

“Te foloseşti de sportivi ca să iei bani, pe umerii lor ţi-ai crescut audienţa”, mi s-a spus. Cât de prost să fii ca să spui aşa ceva?

Am scris nenumărate articole de-a lungul anilor despre diverşi sportivi, inclusiv despre Ciprian Bălănescu, însă avantajele au fost reciproce.

Sportivii au avut parte de expunere, atunci când eu am obţinut audienţă, s-au folosit de recunoaşterea publică pentru a convinge sponsorii. Asta mă face “fripturist”, “fomist” şi “atârnache”, după cum afirmă Marina Cosone?

Cât câștig eu din blog este confidenţial.  Nu răspund la astfel de întrebări, dar ceea ce pot să vă spun este umătorul lucru: din blog se câştigă bani foarte greu. În cazul meu, cred că au trecut cel puţin cinci ani până să fi câştigat ceva. Traficul creşte greu şi la fel de greu este să fii observat, atât de oameni, cât şi de branduri. Faptul că Biciclistul.ro are mulţi cititori, pentru un blog de nişă, este o evidenţă că ceea ce fac este bine. Nu poţi atrage cititori fără să le oferi ceva bun de citit.

Nu am pretenţia să fie toţi de acord cu mine. Nimeni nu cred că are această pretenţie, însă când intri în dialog cu mine vino cu argumente raţionale, nu cu atacuri la persoană şi cu ameninţări. 

Chiar dacă sunt ameninţat, să ştiţi că scriu pe Biciclistul.ro din plăcere. Beneficiile de care mă bucur în urma pasiunii mele pentru scris şi pentru sport sunt binevenite, nu pot decât să ridic din umeri dacă unora nu le convine această situaţie.

Le recomand celor mai aprigi contestatari ai mei să-şi deschidă un blog. Dacă tot sunt atât de specialişti în subiectele abordate pe Biciclistul.ro, de ce să nu profite de pe urma acestui lucru? Vor constata pe propria lor piele că este nevoie de multă, multă, multă muncă, de perseverenţă şi de încăpăţânare. Aşa cum unui sportiv îi trebuie o doză imensă de ambiţie pentru a reuşi să câştige o competiţie, tot aşa şi în blogging ai nevoie de determinare, nu există o reţetă sigură de succes.