Spre sfârşitul lunii noiembrie (25), am fost cu Vlăduţ şi Natalia la Fuga pe Uliţă, ultima competiţie din calendarul Runfest, unde am avut de alergat 5 kilometri. Nu ne-am forţat, nu ne-am bătut cu nimeni, a fost o cursă necompetitivă, unde nu a contat nici timpul, nici locul. Au contat mai mult săriturile într-un picior peste şotroanele desenate de organizatori pe asfalt sau salturile peste baloţii de paie puşi de-a lungul traseului. Şi înainte de linia de finish a trebuit să rupem rândurile uriaşilor la Ţară, ţară vrem ostaşi!, unde mi-a extrem de uşor, pentru că s-au rupt imediat rândurile când am trecut eu, ostaşii fiind probabil impresionaţi de privirea mea.
Am prins o zi perfectă, fără ploaie şi friguroasă cât să te determine să pui sângele în mişcare. La start am fost salutaţi şi impresionaţi de salve de tun, se făceau repetiţii pentru Ziua Naţională.
Natalia a alergat alături de Bogdan, un amic mult mai în formă decât mine. Ştia că nu se întrece cu nimeni, dar a alergat cu poftă, terminând cursa cu un ritm mediu de 5.15/km. Eu şi cu Vlăduţ am luat-o cătinel, average pace-ul nostru a fost maii modest, 06:31 min/km, dar noi am admirat pe îndelete peisajele :).
Am fost molipsit de voia bună a celor peste 600 de concurenţi care au luat startul la Fuga pe Uliţă, o cursă ce mi-a amintit de anii copilăriei, când zburdam cât era ziua de lungă.
Acum aşteptăm să treacă iarna şi să intrăm plini de energie în sezonul sportiv 2018, care va fi plin de curse de alergare, mountain biking şi triatlon.
