Alex Ciocan nu mai are nevoie de nicio introducere, cel puţin nu pentru cititorii acestui blog. Fost sportiv de performanţă, comentator la Eurosport România, organizator al evenimentelor de ciclism RoadGrandTour şi reprezentantul oficial al Rose Bikes în România, Alex Ciocan mai apare din când în când şi pe la evenimentele sportive dedicate amatorilor, categorie din care face şi el parte acum. Cu toate că nu mai este în forma sportivă care l-a consacrat, Alex e rachetă la proba de ciclism şi pe unde participă trece linia de finish printre primii concurenţi.
Alex şi-a propus pentru sezonul 2018 să pună în aplicare o nouă filosofie: să se relaxeze. Mai multe amănunte în interviul de mai jos, acordat blogului Biciclistul.ro.
Ce așteptări ai pentru sezonul 2018? Care va fi principalul tău obiectiv?
Este prima oară în viaţa mea când încep anul fără un obiectiv rreal. Poate că ar fi trebuit să fac asta de mai mult timp. Viaţa mea nu mai este una de sportiv şi oricât aş încerca să mă ţin de treabă s-ar putea să apară lucruri mai importante: familia, RGT-ul, Rose sau Eurosport. Astea sunt lucrurile care îmi dictează viaţa, aşa că nu mai vreau să-mi fac un plan. Dacă se poate, bine, dacă nu se poate, iarăşi bine. Şi, sincer, mă simt foarte bine în pielea mea.
Ți-ai conturat un calendar de concursuri la care vei participa anul acesta? Către ce competiții te vei orienta cu precădere?
Nici aici nu pot da un răspuns clar. De vreo doi ani merg la concursurile drăguţe, unde pot petrece timp împreună şi cu Simona şi Vlad, familia mea. Probabil mă voi decide pe ultima sută de metri, dar să fie toţi convinşi că acolo unde ajung voi fi bine pregătit :).
Ce țintești la nivel internațional?
Anul trecut mi-am un Half Ironman pe afară. De fapt, aş fi vrut două, unul cu traseu uşor, pentru a obţine un timp bun, altul cu traseu foarte greu, pentru a putea obţine o clasare bună. Nu mi-a ieşit nimic. Am terminat sezonul îngenuncheat de oboseală şi m-am târât atât la Transfier, cât şi la TriChallenge Mamaia. Pe urmă, mi-am agăţat bicicleta în cui şi am dormit.
Care este rezultatul pe care îl apreciezi cel mai mult, înregistrat în 2017?
Calificările lui Mihai Vigariu, Alex Toma şi Mihai Baractaru la Campionatele Mondiale! :)))
Oamenii ăştia chiar au o perseverenţă pe care trebuie s-o respectăm. Sunt încăpăţânaţi şi dârji. Ştiu că n-am răspuns conform aşteptărilor tale, dar niciun rezultat de-al meu nu a strălucit şi nici nu ar avea cum. Sunt doar un amator puţin mai bine pregătit, câteodată.
Care consideri că va fi punctul tău forte anul acesta? Unde consideri că mai ai de lucrat?
În niciun caz înotul. Chiar nu-mi place. Cred că la alergare mai pot câştiga mult teren, fără mari eforturi, doar să am timp de antrenamente. La bicicletă vreau să rămân cum am fost, însă per total îmi doresc să am puţin mai mult timp de odihnă. La acest capitol am avut mari probleme în ultimii doi ani.
Povestește-mi o întâmplare de anul trecut, de la o competiție sau de la un antrenament, care a avut impact asupra ta, care te-a marcat sau în urma căreia ai făcut o schimbare.
Aşa cum am spus puţin mai sus, aveam destul de multe obiective şi eram ferm convins că le voi atinge. Însă, pe măsură ce intram în sezon se aglomerau toate, nu mai aveam timp să mă refac cum trebuie, iar de multe ori mesele erau luate pe fugă sau chiar săream peste. Chestia asta a ţinut până la primul hop mare: Transfier. Acolo am fost efectiv o umbră la bicicleta, senzaţie pe care am simţit-o şi la alergare. Am fost departe de ceea ce ştiam că pot şi ceea ce credeam că îmi ieşise la antrenamente. Şi toate astea doar din cauza refacerii.
Am o vârstă şi după o zi grea sau după un antrenament dur nu mă mai simt chiar în largul meu, nu mă refac imediat. În acest context, mi-am dat seama că exagerez şi că până la urmă am făcut suficient sport în viaţa mea cât s-o pot lua mai relaxat. Nu zic mai uşor, dar mai relaxat. Asta voi şi face în 2018. Vedem pe parcurs pe unde ne vom întâlni :).
Sebi, ma simt onorat de aceste cuvinte pe care sincer nu le merit. Ce ma sfatuiesti tu sa fac, fac deja de ceva vreme insa la noi in tara viteza nu poate fi prea mare. Nici la propriu, nici la figurat: de la gropi in asfalt pana la piedici juridice. Nu conteaza, noi mergem mai departe. Multumesc inca odata si sa ne auzim si peste 10 ani, atatati tot de un interviu al Biciclistului :))
Alex este un profesionist desavarsit! indiferent ce face, mai relaxat sau incordat si sub presiune, ii iese admirabil! este un adevarat model in viata, pe care ar trebui sa-l respectam mult mai mult! ca natie si nu ca indivizi! asta cred eu. Ca sportiv i-au iesit multe, are realizari incontestabile! nu cred ca este momentul sa-l mai batem mult la cap cu performatele sportive, chiar si la nivel amator, pe care le asteptam de la el. Noi toti, impreuna cu el, trebuie sa intelegem ca rostul si rolul lui in tara asta este mult deasupra ceea ce poate el alerga, pedala sau inota in acest sezon! Oameni ca el (credeti-ma pe cuvant) sunt extrem de putini, asa ca energia si know-howul lui trebuie sa fie indreptate spre constructie! avem penurie sportiva pe toate ramurile, iar acolo unde apare UNUL care poate zgaltai si schimba radical mersurile, noi il intervievam despre ce obiective are ca sportiv…la 40 de ani (imediat…)
ALEX, te rog eu impreuna cu toti cei care suntem apropiati fenomenului sportiv, in special ciclismului, sa te concentrezi la ceea ce poti face pentru Romania, dar nu ca sportiv, fiindca asta deja ai relaizat! pune punctul pe I si sunt convins ca in 10 ani putem avea din nou un Tur al Romaniei asa cum trebuie, vom avea un VELODROM macar, vom avea echipe si sportivi despre care sa putem comenta la eurosport… sa vedem cum tot mai multi vor utiliza bicicleta in scopuri zilnice fiindca varful de performanta va exista si vom avea pe cine sa afisam in postere…vor fi tot mai multi primari in tara care, pe baza admiratiei fata de un ciclist emblematic roman sa-si doreasca sa realizeze piste de bicicleta pentru ca i-o cer copiii din scoli!!!
Alex, tu esti “the ONE”…and only!!!
PS: sper ca nu te-am suparat…dar simteam nevoia sa-mi spun pasurile dupa ce am citit interviul
Dau dreptate domnului Akex Ciocan, pe care il cunosc si il stimez, ca la o varsta trebuie sa termini cu efortul mare. La fel am simtit si eu, cand dupa efort nu ma simteam bine si ma refaceam greu. Dupa ce am practicat 8 ramuri sportive, unele dure, a trebuit sa ma opresc. Nu spun cu nu e dureros, sa recunosti, ca pana aici a fost. Si sper, ca dl. Ciocan nu renunta la organizarea concursurilor de amatori, ca fiul meu este interesat de aceste concursuri, ca ciclist in devenire.