Dana Torok este actriţă la Teatrul German de Stat din Timişoară, nominalizată în 2015 de UNITER la categoria “Cea mai bună actriţă în rol principal”. În timpul liber exersează un rol aparte, pe care nu-l urmăreşti la teatru: acela de triatlonistă. A jucat în mod independent în mai multe spectacole triatlonistice, iar cel mai mare succes l-a înregistrat la începutul lunii septembrie 2017, când a reuşit să pulverizeze vechiul record naţional pe distanţa Ironman, ridicând ştafeta la 10:32:25.
Autoare invitată pe Biciclistul.ro, Dana Torok scrie despre aşteptările pe care le are de la sezonul 2018 şi ce a învăţat cel mai mult din 2017.
Aşteptările mele pentru 2018 sunt mari. Îmi doresc să devin mai bună, mai rapidă în toate cele trei probe, dar principalul obiectiv e să mă antrenez la potenţial maxim fără să mă accidentez, astfel încât să pot termina trei Full Ironman-uri în timpi foarte buni.
Pe de altă parte, aş dori să găsesc sponsorizări serioase pentru un echipament high-end şi sunt pe drumul cel bun, am semnat deja un important contract de colaborare cu firmele Calivita şi X-Nutrition.
Mi-am conturat în mare un calendar competiţional pentru anul acesta, iar prima cursă importantă e Campionatul Naţional X-Man de la Oradea, unde doresc să îmi apar titlul şi să îmi bat propriul timp. A doua cursă, la fel de importantă, va fi Ironman Hamburg. În funcţie de ceea ce voi realiza acolo, mă voi decide dacă mă înscriu la Ironman Malaesia sau la Austria Triathlon Podersdorf sau la altă cursă. În rest, îmi doresc să particip la Traversarea Lacului Tarnita, la o traversare de 10 km a lacului Beliş, la semimaratonul Timişoara 21k, la proba de Ironman 70.3 în cadrul Trichallenge Mamaia, la un maraton de înot şi probabil la alte triatloane sau duatloane pe distanţe mai scurte.
Nu vreau să dezvălui în detaliu ce ţintesc, pentru că sunt superstiţioasă şi prefer să vorbesc despre realizări şi nu despre planuri.
Rezultatul pe care îl apreciez cel mai mult din 2017 este recordul naţional de la Podersdorf (10:32:25), dar şi cursa X-Man Oradea (locul 5 la general, 1 la feminin, după 11:30:20), pentru că în ambele cazuri am reuşit mai mult decât mi-am propus.
Nu ştiu care îmi va fi punctul forte anul acesta, am de muncit la toate cele trei probe, poate mai mult la înot, pentru că am învăţat craul doar de câţiva ani. La primul meu Ironman, din 2014, am înotat chiar bras, iar în 2016 la un alt concurs Ironman unde au fost valuri mici şi agresive, tot brasul m-a salvat. În general, mă simt mai puternică pe alergare, e adevărat, dar întotdeauna e loc de mai bine.
O întamplare care m-a marcat anul trecut a fost un accident la o cursă de ciclism, de tip criterium, la care nici nu ştiu de ce m-am înscris. Nu mă ajuta ca antrenament, nici macar nu am avut voie să particip pe bicicleta mea de contratimp, astfel că am concurat pe o cursieră împrumutată. Traficul rutier trebuia să fie închis, concursul desfăşurându-se pe o buclă de aproximativ 3 km. Dupa a şasea buclă m-am trezit într-o curbă cu o masină venind spre mine, eu rulând cu aproximativ 35-36 km la oră, iar coliziunea a fost inevitabilă, am căzut urât, direct în umăr.
O săptămână nu m-am putut antrena deloc, iar două săptămâni nu am putut înota. Şi acum mai am dureri când dorm pe umărul respectiv. Toata situaţia asta a avut loc când eu trebuia să fiu în perioada de vârf pentru concursul de Ironman de la Podersdorf. Vă puteţi imagina ce a fost în sufletul meu, dupa ce muncisem aproape 11 luni pentru Podersdorf şi dintr-o dată, dintr-o prostie, aveam să dau cu piciorul la tot. Mi-am văzut toate visele spulberate, am fost total demoralizată şi demotivată.
Din fericire, am revenit încet, încet cu forţe noi, iar când am început din nou să înot durerile trecuseră şi am devenit tot mai încrezătoare. Am învăţat că trebuie să îmi aleg cu grijă cursele mici, să fie benefice celor importante, să fie antrenamente bune. De aceea, sezonul acesta îmi voi alege cu mare grijă cursele şi voi acorda mult mai multă atenţie refacerii şi recuperarii.
Emilian Nedelcu