Cu Prima Evadare am debutat în mountain biking şi de aceea acest concurs este o notă ce se scrie în mod unic pe portativul sufletului meu. Oricât de ploioasă şi mocirloasă va fi Prima Evadare în anii care vor urma, atâta timp cât acest concurs se va ţine voi face tot posibilul să fiu la linia de start. Am ratat prima ediţie, cea din 2009, în rest le-am bifat pe toate.

Am trăit de toate la Prima Evadare, am pedalat prin noroi vâscos, prin noroi mocirlos, am căzut, am făcut pană, mi-a căzut roata din faţă, mi s-a desfăcut şaua, am avut crampe, am suferit şi am plâns. La fiecare participare de la Prima Evadare am dat totul, am ridicat ştacheta, m-am autodepăşit.

Iar în anul de graţie 2018, la cea de-a 10-a ediţie de Prima Evadare, am reuşit cel mai bun rezultat din toate participările mele de până acum. Am avut record personal la Prima Evadare la toate capitolele, timp general, loc general şi locul la categorie.

[table id=47 /]

Sunt foarte mulţumit şi uşor mâhnit că nu am reuşit să mă clasez între primii 100, obiectivul meu suprem la acest concurs. Am fost la doar trei minute şi 30 de secunde de locul 100, cel care mi-ar fi adus un tricou special, recunoaşterea organizatorilor că m-am clasat între primii 100 de spartani.

Şi anul acesta îmi găsesc foarte puţine scuze, n-am mai avut nicio problemă mecanică, am fost bine pregătit, am avut kilograme în minus faţă de alţi ani, dar tot nu mi-a ieşit.

“Trebuie să fii un pic turbat, nu doar bine pregătit fizic”, îmi spunea înainte de concurs Răzvan Bucătaru, unul dintre mecanicii de la BikeXpert, care s-a clasat anul acesta pe locul 91, cu timpul general 2:05:42.

Turbat n-am fost, n-am făcut spume la gură, dar jur că am pedalat înverşunat. Am şi luat o căzătură din cauza acestei înverşunări, în pădure, când am intrat cu viteză prea mare într-un viraj. Aveam ochelarii pe soare pe ochi, pădurea era întunecată şi ea, iar eu nu am apreciat cât de strâns este virajul. N-am intrat în copac, dar am luat o căzătură care mi-a lăsat câteva vânătăi pe partea dreaptă, pe care le-am simţit şi observat la două zile după ce s-a terminat competiţia.

Şi totuşi…

Mă uit însă pe statistici şi văd că n-am dat totul. Din cele peste două ore pe care le-am petrecut în cursă, doar aproximativ cinci minute au fost cu pulsul cardiac în zona maximă, Z5,  minute, restul timpului (88%) am fost în zona de efort anaerobic (puls între 154-165).

Mă uit la cifrele de la Semimaratonul Bucureşti şi văd că se poate. Acolo am putut să stau aproape 50 de minute în zona maximă de puls cardiac (49%). Condiţiile meteo au fost similare, e adevărat, tipul de efort nu-i acelaşi, e mult mai greu să urci pulsul pe bicicletă decât în alergare.

N-ar trebui să fiu supărat. Am obţinut cel mai bun rezultat personal la Prima Evadare. Câştigătorul, Alexandru Stancu, care a trecut linia de finish după 1:42:59, a avut un avans în faţa mea de 26 de minute şi 52 de secunde. E mult, e foarte mult. Totuşi, el este un sportiv profesionist, eu unul amator. El este într-o formă de fitness cu mult peste cea pe care o am eu acum, el are ultimul răcnet de bicicletă, eu una entry level. De obicei, câştigătorul avea în faţa mea o oră. Am evoluat.

Apropos de bicicletă, din 2014 folosesc Felt Nine 80, pe care am primit-o de la Moş Ion Roată. Este o bicicletă decentă, potrivită pentru un începător, dar care şi-a atins potenţialul maxim cu mine. Are 14,6 kg, iar la startul Primei Evadări mai avea un litru şi jumătate în plus, de la cele două bidoane pe care le-am umplut cu băutură izotonică. Am consumat un singur bidon, nu ştiam că voi rezista doar cu atât.

“Kilogramele bicicletei nu sunt aşa de importante, ci mai degrabă este importantă transmisia pe bicicletă şi forţa ta. Ca să poţi intra în top 100 trebuie să ai mai multă forţă în regim de anduranţă”, mi-a spus Mihai Vigariu, un prieten şi un sportiv pe ale cărui sfaturi mă bazez din când în când.

Prima Evadare 2019 păzea că vin!

5 lucruri pe care le-am apreciat la Prima Evadare 2018

• Traseul a fost impecabil. E adevărat, a fost soare, frumos şi fără noroi, dar drumurile au fost aranjate, pietruite şi curăţate. Jos pălăria pentru munca depusă pentru un traseu care rămâne practicabil tot timpul anului;
• Zona de finish. A fost o atmosferă de sărbătoare, cu adevărat potrivită pentru cea de-a 10-a ediţie. Mi-a plăcut diversitatea partenerilor de la Prima Evadare.
• Pastele! Ca şi anul trecut, s-au servit cele mai bune paste pe care le-am mâncat vreodată la vreun concurs sportiv. Au fost preparate de către Mehrzad Moghazehi împreună cu echipa lui, cu ingreditente oferite de Kaufland.

• Zona de spălare a bicicletelor. E adevărat, bicicletele au fost aproape curate la finish, iar eu am venit printre primii şi n-am avut parte de înghesuială la spălatul bicicletei. Oamenii erau însă organizaţi exemplar, cu multe pompe. A durat cinci minute să-mi spăl bicicleta.

• Masajul. Prima Evadare a avut un parteneriat cu Provita, care a oferit concurenţilor masaj terapeutic şi masaj sportiv. Am beneficiat şi eu de aceste servicii, am avut parte de un masaj dumnezeiesc, despre care am scris într-un articol separat.