Recent am văzut serialul documentar The Last Dance, pe Netflix, 10 episoade, aproape 10 ore, despre contextul în care echipa de baschet Chicago Bulls a cucerit cele șase titluri de campioană și despre rolul lui Michael Jordan în această performanță.
Mi-a plăcut foarte mult, foarte bine realizat, cu interviuri și imagini din culise, strânse de-a lungul anilor, un serial care redă atmosfera magică care s-a creat în jurul echipei Chicago Bulls și a lui Michael Jordan, omul care plutea spre coș.
Mi s-a părut fascinant felul în care a luat naștere imperiul acestei echipe, cum s-a dezvoltat Jordan și modul său de viață și gândire. Este un film despre campioni, depre suferința de a fi campion, despre lupta fizică și psihică ce trebuie dusă pentru a ajunge la cel mai înalt nivel, dar și pentru a rămâne acolo, sus.
The Last Dance ilustrează perfect chinul istovitor a celui care își dorește să fie cel mai bun, rețeta (deloc secretă), munca, viața și conduita lui. Da, veți afla tot felul de amănunte din viața baschetbaliștilor, din viața lui Jordan, context sportiv șamd, dar până la urmă cu asta am rămas: crucea cele mai înalte performanțe nu poate fi dusă de către oricine, rari, foarte rari oamenii ca Jordan!
The Last Dance este cel mai bun curs de psihologie sportivă pe care îl poate urmări orice sportiv, îndiferent că practică un sport individual sau unul de echipă. De la mine are notă maximă!
