9 iunie 2001

N-am scris nimic zilele trecute pentru că după ce făceam duş, mâncam şi… mă lua somnul. Am stat în câte un camping, o dată în Tata, într-o căsuţă (2.700 ft), o dată în Mosonmagyarvar, într-o rulotă (2.500 ft).

Astăzi am trecut graniţa în Austria. Nu mi-a venit să cred ce simplu a fost totul.

10 iunie

Drumul unui bărbat este legat de femei sau este construit câteodată de ele. Poate nu recunoaşte în orgoliul lui masculin, dar femeile sunt o parte importantă. Poate cea mai importantă. Însăşi argumentul masculin că fără ele bărbaţii ar fi mai liniştiţi, este o dovadă că ne neliniştesc. Că prezenţa lor ne face să fim, sau să vrem să fim, mai impozanţi, mai cocoşi, să dovedim că avem bani şi că nu ne pasă de nimic.

De fapt ne pasă de cum apărem în ochii lor. Şi le dorim! Sunt atâtea clipe, zile şi nopţi, când dorim alături trupul unei femei şi căldura senzuală pe care o împrăştie în jur. Oare la asta se reduce totul? La sex? De fapt, la pasiunea de a face dragoste? Nu mă refer la spălat, călcat, gătit, făcut curat. Poate tocmai aceste munci gospodăreşti reuşesc să distrugă relaţia bărbat – femeie.

Probleme casnice legate de bani, care n-au nimic romantic. Fiecare dintre cei doi îşi asumă o parte din treburi şi ajunge să se ocupe numai de astea, încât uită că există şi un partener. Devenim prea casnici, prea monotoni, deoarece credem că celălalt ne acceptă oricum. Şi cu ocazia asta uităm să visăm.

Cine suntem? De ce suntem aşa şi împărţiţi aşa? Hoteluri de patru stele şi corturi la margine de drum? Yahturi şi maşini confortabile, grija zilei de mâine şi calculul până la ultimul bănuţ al preţului pâinii. Puterea pe care ţi-o dă banul şi stânjeneala pe care ţi-o dă sărăcia. Şi de ce sărăcie într-o lume aşa de bogată?

Îmi plac hotelurile de patru stele, dar nu am nevoie de ele. Nu pot spune că mă mulţumesc toată viaţa cu un cort, dar se poate ajunge la un compromis. Să nu aibă nimeni grija pâinii de a doua zi sau că nu are unde să pună capul. Şi dacă ar fi şi din cei care au prea mult, treaba lor.

Mi se poate reproşa că eu sunt un visător, un hoinar, care n-ar trebui să facă atâtea calcule. Să se bucure doar de libertatea pe care i-o dă drumul. De acord, dar e mai plăcut şi mai uşor să-i îndemni pe ceilalţi să nu renunţe la vise atâta timp cât şti că nu au grija zilei de mâine sau a celei de poimâine…

♣

Gutten Morgen !

Nu ştiu dacă se scrie aşa, dar eu sunt aproape de Viena, doar vreo 70 km, şi încerc să fiu în ton cu locul.

Un pic de ploaie, un pic de vânt, dar nişte şosele excelente şi, din păcate, prea puţini cei care ştiu engleză. Dar ştiu să arăt cu degetul. Mai greu este când vrei să întrebi ceva la care ai nevoie de cuvinte. No comment !

Drumuri, pedale şi un gust un pic amar: mă simt ca o rudă săracă a Europei. Nu din cauză că merg pe bicicletă, asta e ok, (am văzut nişte biciclete pe aici, că la noi nici la ţară nu ar fi folosite, amărâte rău; nu multe, dar sunt şi de astea), ci din cauză că nu mă pot acomoda cu preţurile trecute în lei şi raportate la buzunarul meu şi la un salariu de bugetar. O să-mi treacă…

O săptămână cât mai bună, dragilor !