11 iunie 2001

Astăzi plouă şi bate vântul. Ziceam că ajung în Viena cât ai clipi din ochi şi abia muncesc de vreo 12 km/oră. Ud şi îngheţat, am chef de o vodcă, dar cu câţiva kilometri înainte de Viena intru într-un McDonalds să mă încălzesc şi mă mulţumesc cu un ceai. E bine înăuntru la adăpost, dar când ies afară înţepenesc. Îmi pun şi polartec-ul şi vesta şi haina de ploaie, pentru că plouă în continuare.

12 iunie 2001

Aseară am adormit cu pixul în mână, dar după 70 km de ploaie şi vânt, faptul că am reuşit repede să ajung într-o cameră uscată unde am găsit un duş cald şi un pat curat, m-a eliberat psihic aşa de tare, încât am resimţit dintr-o dată toată oboseala zilei.

După un mic dejun copios, în timp ce îmi aranjez bicicleta, căreia după atâtea ploi trebuie să îi ung lanţul şi să o curăţ, îl văd pe un tip la vreo 60 de ani, din Glasgow – Scoţia, care bântuia tot cu bicicleta prin Europa. Mă întâlnisem cu el şi în Györ şi-mi spusese atunci că am cam mult bagaj. Dar el avea mai mulţi bani.

Într-o goană nebună prin Viena încerc să văd cât mai multe în cele două, trei ore pe care le-am alocat pentru asta. Nu am cum să stau nici măcar o zi. Nu-mi pot permite să plătesc 22 USD pe noapte, mai ales că fiecare zi în care stau pe loc înseamnă o sută de kilometri mai puţin. Fac câteva fotografii şi reuşesc să descopăr drumul spre St. Pölten.

Ies din Viena şi cât pe-aci să nimeresc pe autostradă. Câţiva metri au lipsit.

Iniţial mă gândeam ca St. Pölten să fie punct final al zilei, adică vreo 80 km, dar pentru că soarele încă luminează, iar acest oraş nu are nimic care să mă reţină, mai fac 20 km şi pun cortul într-o margine de drum de unde se vede Melk-ul.

Viena? Un oraş turistic care ştie să scoată bani din asta. Multe, foarte multe clădiri vechi, printre care s-au ridicat monştrii de beton şi sticlă; un amalgam de naţii (şi nu toţi turişti); preţuri mari, prea mari pentru buzunarul meu. La câte muzee sunt, ar fi nevoie de vreo patru zile de umblat continuu pentru a le vedea.

Este 22:17 şi mi-e somn.

♣

Wien !!!

Oraş turistic prin excelenţă, cu o bună organizare, dar şi cu preţuri pe măsură. Sunt necesare zile pentru a-l vizita cu adevărat. Ce am facut eu este un fel de alergătură printre monumente, clădiri, trăsuri şi străduţe, bulevarde, artere pentru ciclişti şi alei pietonale. N-am timp să respir, dar să văd tot.

Ieri, Viena m-a primit cumplit, cu 70 km de ploaie şi vânt rece, dar astăzi un soare strălucitor încearcă să-mi şteargă impresia făcută.

Încerc să fiu diseară în St. Pölten, conform hărţii sunt 72 km după ce ies din aglomeraţia asta, dar nu ştiu unde voi reuşi să ajung şi mai ales să dorm, ţinând cont că este deja 12:36 (local, adică 13:36 în România).

S-auzim de bine, de foarte bine, de excelent …

Mulţam’ pentru gândurile bune trimise !