Un editorial de Bogdan Popescu
Trăim istorie: Jumbo Visma este prima echipă din ciclism care reușește să câștige toate marile tururi într-un an – Giro D’Italia, Tour de France & Vuelta a Espana. Și, ca lucrurile să fie și mai ieșite de comun, Jumbo a ocupat întreg podiumul Vuelta 2023, care s-a terminat recent. O premieră și asta. Cum se zice pe la noi: Dumnezeu a fost galben-negru. În ciclism, că amărâții aia de la Borussia Dortmund au ieșit numai pe locul 2 în ultimii ani.
Miracole, astre aliniate, transpirație și muncă la superlativ, tehnologie, marginal gains, bani cum n-a mai văzut nimeni în ciclism, descoperiri nedescoperite încă în nutriție și antrenament, control și disciplină cum nu s-au mai văzut… ce naiba au făcut oamenii ăștia să ajungă la rezultatele astea? Eu sunt un tip de +40 de ani, care a prins în direct toate revoluțiile negative din ciclism (Festina, Armstrong, Pantani, Puerto, Fuentes, Landis, etc) așa că nu pot să nu ridic nedumerit din sprâncene când văd rezultate care nu s-au mai văzut în istorie. Acum tocmai ce s-a terminat bijuteria asta de ultimă etapă din La Vuelta și, văzându-i pe Jumbo umflând marele pot al marilor tururi (și-au pus și toate culorile tricourilor distinctive de lider pe tricou, ca să fie clar!) nu pot să nu mă întreb: cum de le-a ieșit totul de fiecare dată și unde sunt celelalte echipe?
17 oameni pentru un sezon perfect. Plus Kuss
Cine se uită la ciclism știe că șansele să-ți meargă totul brici în într-un tur nu-s mari. Oricând se poate întâmpla ceva sau oamenii tăi să aibă zile proaste. Nu zic doar liderul, dar și oameni cheie în echipă, care trebuie să te ducă pe munte, să răspundă la atacuri și chestii de genul ăsta (a se revedea etapa cu Formigal din Vuelta 2016). Să se întâmple asta în toate cele 3 tururi, șansele-s și mai mici. Ai nevoie de aproape 3 echipe diferite, ca liniile de la hochei, iar fiecare trebuie să meargă perfect și să fie mai buni decât ceilalți. În cazul nostru, Jumbo a folosit anul acesta în cele 3 mari tururi 4 directori sportivi și 18 cicliști. În fiecare tur sunt câte 8 cicliști și 2 directori sportivi, aceștia din urmă fiind un fel de strategi din mașină, care le spun cicliștilor ce să facă. Iar toate cele 3 linii au livrat exemplar, fără greșeală. Doar 6 cicliști au fost în două tururi în 2023, iar unul a fost în toate 3. Iar aici ajungem la o altă chestiune ieșită din comun:
Seeeeeeeeeeeeepp Kuss!!!! Băiatul ăsta e foarte simpatic și-ți intră sub piele cu zâmbetul lui sincer și autentic. E genul de om care ți-ar dori să câștige. E un gregario (sau domestique), dintre cei mai buni pe munte, dar genul care nu are stofă de lider, de aceea muncește pentru alții. După ce a trudit ca un erou pentru titlurile lui Roglic (Italia) si Vingegaard (Franța), a reușit să se impună în Spania. E adevărat, printr-o conjunctură favorabilă (aceea evadare), dar a fost acolo sus în toate momentele. Este o poveste perfectă pentru public, the working class hero care reușește să câștige, care public are și o mare influență în titlul lui Kuss. Dar asta-i altă discuție. Însă cât ar fi el de simpatic și cât ar merita să câștige un mare tur, faptul că a făcut 3 mari tururi într-un an și l-a câștigat pe al treilea nu poate decât să ridice semne de întrebare. Cel puțin unui tip ca mine, care n-am crezut nici în Armstrong, nici în Landis cu atacul lui miraculos, nici în Froome, ca să menționăm pe cei mai cunoscuți. Armstrong știm ce-a făcut, Landis și el a fost găsit „burdușit”, iar la Sky și Froome apar tot mai multe dovezi și oameni care acuză. Cum naiba a reușit băiatul ăsta simpatic să facă 3 tururi într-un an și să câștige unul dintre ele, când profesioniștii zic că oricare dintre ele este fantastic de greu? Ca șă-ți dai seama, doar ascultă-l pe Geraint Thomas în podcastul lui, în care povestește la cald cât de greu e în marile tururi. Și lui îi este simpatic Kuss, dar se miră cât de bine le-a dus pe toate.
Iar aici ajungem la altă chestiune: dacă Kuss ar fi fost un Adam Hansen, alt om care făcea toate tururile într-un an, dar era la coada plutonului, mai înțelegeam, dar el a fost locotenentul numărul unu, ultimul om pe munte și în Italia, și în Franța. Și să nu uităm că în Italia a ajuns neplănuit, înlocuind niște oameni din echipa de Giro care au ieșit cu Covid cu 1-2 săptămâni înainte de începutul competiției. A fost proaspăt pe toate marile urcări și în Italia, și Franța și Spania. Se vede și din linia de clasament: 14 Giro, 12 în Le Tour și 1 în Vuelta. Unii vor spune că nu a muncit cât liderii în Italia și Franța. A muncit când era munca grea, pe munte. De cealaltă parte, nici nu beneficia de sprijinul liderilor, nu rămânea nimeni cu el când făcea un pipi sau altele, ceea ce înseamnă că muncea mai mult în astfel de momente. Omul a răspuns „cât de sus” de fiecare dată când i s-a cerut să sară, iar când a ajuns în față, n-a avut o zi proastă. Doar un kilometru slab, ultimul de pe Angliru, unde Roglic și Vingegaard i-au luat un pumn de secunde.
Jumbo vs. Ceilalți
Revenind la Jumbo, 3 tururi, nicio zi slabă. Practic, totul le-a ieșit. Uitându-te la clasamentele marilor tururi, și în special la cel din Spania, te întrebi și cât de slabe au fost celelalte echipe. Chiar nici una să nu reușească să fie peste ei? Iar aici îmi aduc aminte de Marc Madiot, managerul lui echipei franceze Groupama, care se întreba, pe vremea lui Armstrong (parafrazez): „Credeți că noi nu ne antrenăm? Nu avem echipamentul potrivit? Nutriția potrivită?” Era vremea în care unii păreau niște supraoameni, iar alții amatori. Madiot era supărat că, indiferent cât de bine și mult munceau echipele franceze, ele nu se puteau nici măcat apropia de rezultatele US Postal, echipa lui Armstrong. Și știm de ce. Așa cum a părut diferența din Jumbo și restul echipelor, în marile tururi ale lui 2023.
Nu știm ce fac Jumbo Visma diferit față de celelalte echipe de au reușit aceste rezultate în 2023, dar putem spune cu siguranță că multe dintre echipele de World Tour nu-s sub ei la capitolele finanțare, pregătire, tehnic, organizare, etc. Chiar Ineos și UAE zice lumea că ar avea buget mai mare. Cumva, ori unii au avut în minus, ori alții în plus. Sau s-au aliniat toate astrele pentru rezultatele astea și am putea spune „minune”.
Alții ar zice că Jumbo au avut de partea lor valoarea echipei, că e cea mai bună. Aș răspunde: da, sunt rutieri buni, dar asta nu-ți dă garanții, iar nici la ceilalți nu-s chiar loaze. Am văzut de atâtea ori echipe perfecte pe hârtie, care au dat chix din tot felul de motive. Nu mai știu care director sportiv explica cel mai bine: Ciclismul nu este un joc de calculator în care să muți personajele. Nu poți să zici „atacă” sau contrează o evadare și rutierul s-o facă, ca și când ai muta un pion pe tablă. Omul ăla face ce-i zici dacă poate în momentul ăla, dacă are picioare, dacă mai poate mental, nu că ai țipat tu la el. În 2023, trei echipe Jumbo (aproape) diferite, toate au mers perfect, toți au avut picioare când a fost nevoie.
Dopaj? Nu. Extremism profesional
Într-o vreme, când Sky arătau așa perfect, ei explicau prin „marginal gains”. Jumbo nu au nevoie. Pur și simplu ne zic că sunt mai buni ca alții și asta e. Iar când sunt întrebați dacă se dopează, răspunsul e ferm nu. „Suntem extrem de profesioniști și sacrificăm foarte multe”, ne explică Vingegaard. Revenind la vorbele lui Madiot, nu e ca și cum ceilalți cicliști de top nu-s la fel de profesioniști și nu sacrifică la fel de mult.
Dacă am menționat doping, nu putem uita, în această privire asupra echipei Jumbo Visma în marile tururi, de cazul lui Michel Hessman, 22 de ani, care a mers doar pentru Jumbo în cariera lui și care a fost prins cu substanțe interzise anul acesta. Hessman a fost în echipa de Giro. La începutul lui august s-a anunțat că a fost prins și suspendat de echipă, și de atunci nimeni n-a mai adus aminte de el. În plus, lucrul acesta n-a ridicat semne de întrebare asupra întregii echipe. Dacă în alte vremuri un caz de genul acesta aducea cu sine o întreagă furtună de suspiciuni legate de doping din partea media și publicului asupra echipei din care făcea partea ciclistul prins, acum marea majoritate a publicului (media, comentatori, Twitter) nu a atacat Jumbo pe această temă, mai ales că au dominat Vuelta de zici că juca Real Madrid cu Dunărea Călărași. Singura întrebare la adresa Jumbo legată de doping a apărut după penultima etapă, când podiumul era bătut în cuie. Să ai un membru al echipei depistat cu substanțe interzise mi se pare în contradicție cu „gradul extrem de profesionalism” pe care-l susții și-l ai ca explicație pentru rezultatele tale ieșite din comun. Pentru un om care a experimentat perioada marilor cruciade antidoping, atitudinea blazată, de non-combat din partea media în acest caz mi se pare greu de înțeles.
Dincolo de toate, Jumbo a „ras” totul în marile tururi într-un an. Minune, trudă, noroc, aliniere de astre, moral, determinare, semne de întrebare… Indiferent de proporțiile acestor ingrediente în obținerea ei, realizarea este una fantastică, un reper care va rămâne în istoria ciclismului, iar noi putem spune că suntem norocoși că am trăit această poveste legendară în direct. Dar, așa cum am învățat în ciclism, mai rămâne să treacă doar testul timpului.
Emilian Nedelcu