Îmbărbătările colegilor săi de la echipa Dinamo sunt binevenite, dar numai el ştie ce-i în sufletul său. Îşi înghite cu greu lacrimile şi încearcă să ridice fruntea, dar gândul că va trebui s-o ia de al capăt îl sufocă. Nu-i vine să creadă că totul s-a năruit într-o secundă.
“Eram în stare de şoc, plângeam”, îşi aduce aminte ciclistul Crista Daniel de momentul în care doctorul i-a spus că recuperarea va dura şase luni (vezi şi blogul său)
“Sezonul ăsta e la fel de distrus ca şi mine”.
Acum, în acest moment, indiferent care va fi verdictul final al doctorului, Daniel are nevoie de un singur lucru: voinţă. Aşa cum a avut până acum, voinţa de a se sacrifica, de a da totul pentru acest sport, de a alerg mii de kilometri pe bicicletă, aşa ar trebui să aibă şi de acum înainte. Va avea nevoie din plin de ea.
(later edit: recuperarea va începe în luna mai)
….Daniel…si eu am avut un accident cu bicicleta pe 20 februarie,accident in care am luxat rotula piciorului drept,miscare in care s-au rupt aripioara rotuliana si ligamente…am suferit o interventie chirurgicala pe data de 25 februarie si am avut piciorul imobilizat in orteza atelata timp de 4 saptamani…acum urmeaza partea cea mai grea,recuperarea…e crunt dar stiu ca fara vointa poate nu voi ajunge nici la ‘Marsul Tacerii’pe data de 18.mai…de unde am jurat ca nu voi lipsi..(.kinetoterapeutul meu mi-a spus astazi,ca in ritmul in care merg lucrurile,este exclus sa pedalez pana la acea data si ca fara exercitiu sustinut…nu ma vede bine)….eu iti doresc mult curaj si multa vointa pt a grabi recuperarea!