Maratonul Vinului are 400 de concurenţi, înscrişi la tura de 30 km şi tura de 55 km. O parte dintre ei urmăresc Biciclistul.ro şi m-am gândit că ar fi interesaţi cum se prezintă terenul de pe traseul Maratonului Vinului.
Chiar acum câteva minute am primit un e-mail de la organizatori, care au spus că au fost azi dimineaţă pe traseu şi că starea lui s-a îmbunătăţit faţă de acum două zile. Nu ştiu cum a fost acum două zile, bănuiesc că a plouat, dar cică la Urlaţi a fost soare puternic de dimineaţă.
Azi e vineri. Marian Frunzeanu a fost pe traseu miercuri şi scrie pe blogul său că traseul va fi dificil dacă plouă. L-am sunat să-mi dea mai multe detalii şi iată ce am aflat despre starea traseului şi despre gradul de dificultate pe care-l vom întâmpina sâmbătă.
“Este un traseu solicitant“, spune Marian Frunzeanu. El a făcut tura de recunoaştere pentru varianta de 55 km.
Cele două trasee vor avea o porţiune comună.
“Dacă plouă mâine”, spune Frunzeanu, “o să fie nasol pe unele porţiuni. E un lut împuţit prin unele locuri, iar cauciucurile se încarcă aiurea, ca la Gârboavele“.
În total sunt vreo trei urcări lungi, la început. Pentru unul care nu e învăţat cu urcările şi cu efortul din prima o să fie dificil.
Sfatul lui Marian Frunzeanu este să ne încălzim temeinic înainte de start. A subliniat acest lucru de mai multe ori în timpul convorbirii noastre telefonice. Eu am băgat la cap 🙂
Marian mi-a tot povestit de urcări. Vom urca, nu-i bai, şi vor fi bucăţi false de plat, după care vom intra iar în urcare.
“Coborârile nu sunt periculoase”, spune el. “Sunt acceptabile. Însă dacă plouă o să fie iarba alunecoasă”.
Pe traseu vom mai avea parte şi de nişte “gloduri din pământ, care nu prea îţi dau voie să stai în şa, te cam zdruncină”.
“La un moment dat, e o coborâre mare, largă, iar la bază e un şanţ mare, unde curge un pârâiaş. Trebuie să fii atent să nu vii tare, că nu te mai poţi opri”, spune Marian. “S-ar putea să fie nevoie să te dai jos acolo. Eu am făcut-o la recunoaştere”.
Pe final de cursă vom avea parte de o – da, aţi ghicit – urcare, de aproximativ 5-6 km pe iarbă. E anevoioasă, “greuţă”, după cum spune Marian, mai ales în condiţiile în care vine pe final de cursă. Aici se referea la tura de 55 km.
“O să ai de urcat şi la tura mică, stai liniştit”, mi-a spus râzând.
Dacă o să fie cald vom avea nevoie de apă multă. A spus-o şi Marian, a spus-o anterior şi Marco Kind.
Ah, să nu uit. Stupoare! Va trebui să fim atenţi să nu facem pană, mai ales când vom intra într-o porţiune unde sunt crăci cu spini. Marian a făcut una la tura de recunoaştere.
“La Prima Evadare am băgat nişte spumă în cameră. Am găsit la benzinărie, la 18 lei, un spray care se bagă în cauciucul de la maşină. N-am avut nicio problemă”.
În ceea ce priveşte cauciucurile şi Marian recomandă un 2.0 sau 2.1.
Când să dau publish acestui articol mă abordează Marian pe messenger:
“Am uitat să-ţi zic, alimentarea şi hidratarea joacă un rol important în terminarea cursei”.
salut. de presiunea in roti a zis ceva?
E vorba de mers la plasa de masina. Cica a bagat si 80 km/h.
Sunt convins ca este foarte antrenat si poate sa mentina un 40-50 km la ora dar 70 deja e prea mult pentru mtb pe drum drept
Ha, nici nu observasem. Cel mai mult am prins aproape 50km/h cu MTB-ul, dar a fost doar varful.
Ca am de ales intre cauciucurile de 2.2 si 2.0 (Michelin Country mud) dar cele de 2.0 nu au protectie la pana
Păi, destul de mică. Unele sunt mai late, altele mai puţin late. Diferenţa mare se vede între un 2.1 şi 1.8. Acum aşa le am pe MTB şi chiar sunt sensibil diferite.
70 km/h cu mtb !!! 🙂
sa mearga fara masina in fata sa vedem atunci……
Nu i-mi dau seama este diferenta mare intre 2.1 si 2.2?